Gazele evacuate prin coșurile industriale nu conțin doar dioxid de carbon. Ele transportă și vapori de apă, care pot reduce performanța unor materiale folosite pentru captarea emisiilor. Eliminarea umidității necesită instalații suplimentare, energie și costuri care pot face întregul proces mai dificil.
Captarea CO₂ din gaze industriale umede ar putea beneficia de un material dezvoltat la Oregon State University, denumit BVR-X. În experimente, acesta a continuat să rețină dioxid de carbon dintr-un flux foarte umed, cu o concentrație de numai 4% CO₂. Rezultatele au fost anunțate inițial la 1 octombrie 2026 și au revenit în atenția publicațiilor științifice pe 17 noiembrie. Materialul nu reprezintă încă o tehnologie comercială validată.
Captarea CO₂ din gaze industriale umede: de ce vaporii de apă sunt o problemă
Numeroase instalații industriale produc gaze care conțin dioxid de carbon, vapori de apă și alte substanțe rezultate din procesele tehnologice.
Pentru a împiedica eliberarea CO₂ în atmosferă, industria poate utiliza tehnologii de separare și captare.
Unele dintre acestea se bazează pe materiale poroase care rețin moleculele de CO₂ la suprafața lor internă.
Procesul este cunoscut drept adsorbție și diferă de absorbție, în care o substanță este încorporată în volumul unui alt material.
Problema apare atunci când moleculele de apă ocupă zonele destinate reținerii carbonului.
În anumite materiale, umiditatea poate reduce semnificativ capacitatea de captare.
O soluție este uscarea gazelor înaintea tratării, dar acest proces necesită echipamente și consum suplimentar de energie.
Echipa coordonată de profesorul Kyriakos Stylianou a urmărit dezvoltarea unui material care să funcționeze și în prezența apei.
Rezultatul a fost publicat în revista Angewandte Chemie și face obiectul unei cereri de brevet.
Materialul BVR-X separă apa și dioxidul de carbon în interiorul porilor
BVR-X aparține categoriei materialelor metal-organice poroase, cunoscute prin abrevierea MOF.
Aceste structuri sunt alcătuite din componente metalice conectate prin molecule organice, formând rețele cu pori foarte mici.
Compoziția și geometria lor pot fi modificate pentru a influența interacțiunea cu diferite gaze.
În cazul BVR-X, cercetătorii au proiectat o structură în care apa și CO₂ preferă regiuni diferite ale porilor.
Astfel, prezența vaporilor nu blochează în aceeași măsură zonele responsabile pentru captarea carbonului.
De ce este această caracteristică relevantă pentru industrie?
Pentru că gazele industriale nu au compoziția simplificată utilizată frecvent în experimentele inițiale.
Un material care funcționează bine într-un flux uscat poate avea performanțe mult mai slabe într-o instalație reală.
În laborator, BVR-X a captat CO₂ din gaze cu umiditate ridicată, în care concentrația dioxidului de carbon era de 4%.
O asemenea concentrație este relevantă pentru unele emisii asociate arderii gazelor naturale.
Materialul a putut fi regenerat și reutilizat în zeci de cicluri de captare și eliberare.
Acest rezultat indică stabilitate experimentală, dar nu demonstrează încă funcționarea pe durata mai multor ani într-o instalație industrială.
Ce nu demonstrează experimentul despre costuri și eficiență
Cea mai importantă limitare privește diferența dintre performanța unui material și funcționarea unui sistem complet.
În laborator pot fi controlate temperatura, compoziția gazelor și durata expunerii.
Într-o instalație industrială, fluxurile pot conține impurități care afectează materialele și echipamentele.
Este necesară evaluarea comportamentului la variații de temperatură, presiune și compoziție.
Contează și energia necesară regenerării, adică eliberării CO₂ reținut pentru reutilizarea materialului.
Autorii nu au demonstrat că sistemele industriale bazate pe BVR-X sunt deja mai ieftine decât toate alternativele comerciale.
Nu există nici o capacitate anuală verificată de captare la scară industrială.
Prin urmare, materialul nu trebuie prezentat drept soluția care elimină definitiv problema emisiilor din fabrici.
Cercetarea a beneficiat de finanțare inclusiv din partea companiei Saudi Aramco, alături de alte surse.
Finanțarea industrială trebuie cunoscută, dar nu constituie singură o dovadă că rezultatele sunt invalide.
Evaluarea performanței necesită reproducerea independentă a testelor și demonstrarea funcționării în condiții comerciale.
Poate deveni relevant pentru industria din România?
România are activități industriale care produc emisii de CO₂, inclusiv în sectorul materialelor de construcție și în unele procese energetice.
Un material capabil să funcționeze în prezența umidității ar putea avea aplicații dacă este adaptat caracteristicilor gazelor emise de fiecare instalație.
Dar utilizarea comercială necesită demonstrarea costurilor, siguranței și performanței pe termen lung.
Mai există o etapă adesea ignorată: carbonul captat trebuie transportat, utilizat în condiții adecvate sau stocat permanent.
Fără această infrastructură, captarea la coș nu garantează evitarea durabilă a emisiilor.
România dispune de estimări privind potențialul geologic de stocare a carbonului, dar capacitatea teoretică nu echivalează cu existența unor depozite comerciale funcționale.
Tehnologia BVR-X trebuie diferențiată și de captarea directă a CO₂ din atmosferă. Prima urmărește gaze industriale mai concentrate, iar a doua presupune separarea carbonului din aerul ambiental.
Ambele necesită energie și infrastructură suplimentară.
Reducerea consumului de combustibili fosili și evitarea emisiilor rămân prioritare față de captarea lor ulterioară, acolo unde aceste măsuri sunt fezabile.
În laborator, BVR-X a reușit să transforme umiditatea dintr-un obstacol într-o caracteristică gestionabilă. Testul decisiv va fi însă la coșul unei fabrici, unde gazele nu sunt preparate special pentru experiment.




