Un fluviu imens poate deveni insuficient exact acolo unde România are cea mai mare nevoie de apă. În vara lui 2026, scăderea nivelului Dunării a dus la oprirea controlată a celor două reactoare de la Cernavodă. Problema a fost una de alimentare cu apă, nu un accident nuclear.
Noile proiecții privind seceta pe Dunăre arată că episoadele de debite foarte mici s-ar putea prelungi semnificativ până la sfârșitul secolului.
Într-un scenariu cu emisii ridicate, durata maximă simulată a unui asemenea episod ajunge la 169 de zile, față de 100 de zile în perioada istorică analizată.
Cifrele apar în raportul Starea Climei – România 2026, lansat la 14 octombrie. Sunt rezultate de modelare, nu o prognoză pentru un an anume.
Miza depășește producția de electricitate. Agricultura, alimentarea cu apă, navigația și ecosistemele depind de aceeași resursă.
Seceta pe Dunăre: de la 18 la 47 de zile cu debite foarte mici
Raportul analizează regimul hidrologic al Dunării la Brăila, folosind simulări climatice și hidrologice.
Autorii compară perioada 1971–2000 cu intervalul 2070–2099, în mai multe scenarii de evoluție a emisiilor.
În scenariul RCP8.5, caracterizat prin emisii ridicate, numărul mediu anual al zilelor cu debit sub 3.000 de metri cubi pe secundă crește de la 18,1 la 47,2.
Diferența este de 29,1 zile anual, adică o creștere de aproximativ 161% față de perioada de referință.
Această valoare nu înseamnă că fiecare an viitor va avea exact 47 de zile de secetă hidrologică severă.
Este media calculată din simulări pentru o perioadă climatică de trei decenii.
Durata medie a episoadelor neîntrerupte cu debite foarte mici crește de la 30 la 43 de zile. Durata maximă simulată ajunge la 169 de zile.
Pentru captările de apă și transportul fluvial, durata deficitului poate conta mai mult decât media anuală a debitului.
Datele provin din capitolul despre Dunăre și schimbările climatice din Starea Climei 2026.
De ce scăderea apei poate afecta producția de electricitate
Centrala nucleară de la Cernavodă depinde de disponibilitatea apei pentru sistemele sale de răcire.
În condiții de secetă severă, operatorul trebuie să respecte limitele de exploatare și marjele de securitate nucleară.
Pe 28 iulie 2026 a fost oprită controlat Unitatea 1, iar pe 13 august a început oprirea Unității 2, după scăderea continuă a nivelului Dunării.
Nuclearelectrica a precizat atunci că oprirea controlată respecta procedurile de siguranță.
Cele două unități furnizează, în condiții obișnuite de funcționare, aproximativ o cincime din energia electrică produsă în România.
Întreruperea producției nu înseamnă automat întreruperea alimentării populației. Sistemul energetic poate utiliza alte capacități și importuri, în funcție de disponibilitate.
Totuși, înlocuirea producției pierdute poate genera costuri și presiuni suplimentare.
ȘtireaVerde a documentat deja lucrările urgente pentru alimentarea cu apă a centralei de la Cernavodă.
Noutatea raportului climatic este perspectiva pe termen lung: asemenea episoade ar putea deveni mai frecvente și mai persistente.
De ce un fluviu cu mai puțină apă poate produce și inundații mai dificile
Aceleași simulări indică și o creștere a frecvenței debitelor foarte mari.
La Brăila, media anuală a zilelor cu debite peste 15.000 de metri cubi pe secundă urcă de la 1,2 la 10,4, în scenariul cu emisii ridicate.
La prima vedere, rezultatele par contradictorii: mai multă secetă și mai multe episoade cu apă foarte multă.
Dar schimbarea climatică poate modifica distribuția sezonieră a debitelor, nu doar volumul total anual.
Agricultura are nevoie de apă în anumite perioade. Navigația depinde de adâncimi suficiente. Digurile sunt solicitate de niveluri ridicate menținute timp îndelungat.
Un excedent temporar de apă nu compensează automat deficitul din alt sezon.
Raportul estimează și beneficii economice importante ale restaurării luncilor, inclusiv prin reducerea pagubelor din agricultură și transport.
Aceste valori provin însă din modele aflate încă în pregătire pentru publicare științifică. Ele nu reprezintă rezultate deja confirmate prin evaluare independentă.
Ce poate face România înainte de următorul episod sever
Întrebarea nu este dacă Dunărea poate fi obligată să păstreze permanent același nivel. Nu poate.
Întrebarea este cât de bine poate România să-și adapteze infrastructura la variații mai mari ale debitelor.
Pentru Cernavodă contează funcționarea prizelor de apă, sistemele de rezervă și procedurile de oprire sigură.
Pentru agricultură contează consumul eficient, gestionarea irigațiilor și protejarea resurselor în perioade secetoase.
Pentru localități, evaluarea surselor de alimentare și a rezervelor devine esențială.
Restaurarea zonelor umede poate contribui la retenția apei, însă nu poate garanta debitul necesar unei centrale într-o secetă extremă.
Mai există o limită a prognozei. Autorii au folosit șase combinații de modele climatice, dar același model hidrologic, ceea ce nu surprinde toate incertitudinile posibile.
Rezultatele de la Brăila trebuie adaptate fiecărui sector al fluviului înainte de transformarea lor în praguri operaționale.
În vara lui 2026, nivelul apei a ajuns să decidă dacă un reactor poate produce electricitate. La sfârșitul secolului, aceeași întrebare ar putea reveni mult mai des, chiar dacă Dunărea va continua să pară imensă de pe mal.
