La Cernavodă, problema apei a devenit suficient de serioasă încât autoritățile testează inclusiv barje așezate transversal pe Dunăre pentru a împinge o parte din curent spre zona prizei centralei nucleare. Nivelul Dunării la Cernavodă și seceta hidrologică au obligat statul să pregătească noi lucrări în regim de urgență, de la dragaje și dirijarea curentului până la soluții de pompaj.
Ministerul Mediului a pus pe 28 august în consultare un proiect de Hotărâre de Guvern pentru asigurarea debitelor și nivelurilor necesare CNE Cernavodă. Proiectul Ministerului Mediului include și suplimentări bugetare pentru instituțiile implicate în intervenții.
De ce nivelul Dunării la Cernavodă este vital
Centrala nuclearoelectrică are nevoie permanentă de apă pentru sistemele tehnologice și de răcire. Când debitul fluviului scade puternic, problema nu este doar câtă apă trece prin Dunăre, ci și ce nivel există în dreptul canalului de aducțiune și cât de eficient poate fi alimentată priza centralei.
Seceta hidrologică a transformat astfel geometria albiei într-o problemă energetică. Depunerile de sedimente, adâncimea șenalului și distribuția curentului între diferite sectoare ale fluviului pot influența cantitatea de apă disponibilă exact acolo unde este necesară.
La Cernavodă, kilowattul începe acum cu un centimetru de apă.
Barje de 200 de metri pentru a împinge curentul spre priză
Una dintre intervențiile testate este neobișnuit de vizibilă. În apropierea podului de la Cernavodă au fost amplasate și ancorate barje pe o lungime totală de 200 de metri, perpendicular pe mal. Scopul este modificarea locală a curentului astfel încât o cantitate mai mare de apă să fie dirijată către șenalul navigabil și spre priza centralei.
Configurația funcționează ca un test pentru un posibil epiu permanent, adică o structură hidrotehnică destinată dirijării curentului. Soluția actuală este reversibilă: barjele pot fi repoziționate sau îndepărtate dacă măsurătorile indică efecte nedorite.
Un comunicat al Guvernului din 27 august arată că rolul principal al structurii nu este ridicarea instantanee a nivelului fluviului. Ea trebuie să dirijeze curgerea și să protejeze zonele dragate împotriva unei noi acumulări rapide de sedimente.
Dragaj, pompe și apă din Canalul Dunăre–Marea Neagră
Barjele reprezintă doar o piesă. Sunt prevăzute intervenții de dragare în zonele considerate critice pentru circulația apei, inclusiv în apropierea bifurcației dintre Dunăre și canalul utilizat pentru alimentarea CNE. Îndepărtarea sedimentelor urmărește păstrarea unei secțiuni suficiente pentru transportul apei.
În situații dificile, pompe instalate pe barje sau pontoane pot suplimenta alimentarea canalului de aducțiune. Apa din Canalul Dunăre–Marea Neagră poate fi utilizată împreună cu pompajul pentru menținerea debitului necesar.
Autoritățile au pregătit și scenarii pentru condiții mai severe. Documentația guvernamentală descrie o situație în care nivelul Dunării în zona Cernavodă ar coborî la 1,05 metri. Centrala dispune de echipamente de rezervă, inclusiv pompe, generatoare și instalații care permit menținerea răcirii prin soluții alternative.
Nu este o problemă izolată a centralei nucleare
Situația de la Cernavodă arată o relație care devine tot mai importantă în Europa: legătura dintre apă și energie. Hidrocentralele depind direct de debit. Termocentralele și centralele nucleare au nevoie de apă pentru procese tehnologice și răcire. În același timp, pomparea și tratarea apei consumă energie.
Atunci când seceta se prelungește, presiunea se propagă dintr-un sector în altul. Agricultura, navigația, alimentarea cu apă, biodiversitatea fluviului și producția energetică ajung să concureze pentru aceeași resursă fizică.
Intervențiile de la Cernavodă nu indică existența unui accident nuclear. Ele arată, dimpotrivă, efortul de a păstra din timp condițiile necesare funcționării în siguranță. Diferența este importantă: problema actuală este una hidrologică și de infrastructură, gestionată înainte ca apa insuficientă să devină o problemă operațională mai gravă.
Dunărea a fost mult timp privită în România ca o resursă aproape inepuizabilă. Vara aceasta arată cât de repede se poate schimba perspectiva atunci când un fluviu mare începe să fie măsurat nu în kilometri, ci în centimetrii care mai despart o priză de apă de nivelul critic.
