Economia globală pierde anual peste 25,4 trilioane de euro din cauza modului liniar în care sunt gestionate resursele — extrage, produce, aruncă. Acesta e mesajul central al Circularity Gap Report 2026, publicat de Circle Economy în colaborare cu Deloitte Netherlands. Raportul introduce pentru prima dată conceptul de Value Gap: valoarea evitabilă pierdută din cauza risipei de materiale, energie și active. Calculul e brutal: pentru fiecare 3 euro de valoare economică creați în lume, aproximativ 1 euro se pierde. Pierderea totală echivalează cu 31% din PIB-ul global.
România contribuie la această pierdere globală cu o eficiență remarcabilă în direcția greșită.
Cel mai mic grad de utilizare circulară din UE
Conform datelor Eurostat pentru 2023, rata de utilizare circulară a materialelor în România este de 1,3% — cea mai mică din Uniunea Europeană. Media europeană: 11,8%. Țările de Jos conduc cu 30,6%, Italia cu 20,8%. România e la coada clasamentului, la o distanță de aproape zece ori față de medie.
Rata de circularitate măsoară ce proporție din materialele utilizate în economie provine din deșeuri reciclate. Cu 1,3%, România spune că din 100 de tone de materiale folosite în economie, mai puțin de 2 provin din reciclare. Restul sunt materii prime virgine, extrase, transportate și prelucrate de la zero.
Ce se întâmplă cu deșeurile municipale
Datele Gărzii Naționale de Mediu pentru 2024 arată dimensiunea concretă a problemei. Din 5.485.673 de tone de deșeuri municipale colectate, doar 659.767 de tone — adică 12,03% — au fost reciclate sau reutilizate. Ținta minimă europeană de pregătire pentru reutilizare și reciclare era de 50% încă din 2020. România e la un sfert din această țintă.
Dar cifrele despre ce s-a aruncat sunt și mai elocvente: 4.118.840 de tone au ajuns la depozitare. Din acestea, 3.052.445 de tone au fost depozitate fără nicio formă de tratare prealabilă. Materiale care ar fi putut reintra ca materii prime secundare în economie au mers direct în groapă.
Raportul 2026: pierderea are cinci fețe
Circularity Gap Report 2026 identifică cinci căi principale prin care valoarea se pierde în economia liniară. Prima: pierderile de procesare — materia primă irosită în transformarea din resurse brute în produse finite. A doua: pierderile de energie — o mare parte din energia extrasă nu produce serviciu util, ci se disipă. A treia: risipa alimentară — alimente comestibile care ies din lanțul de aprovizionare fără să fie consumate. A patra: deșeurile la final de viață — produse și materiale aruncate prematur, cu valoare reziduală nerecuperată. A cincea: deprecierea prematură a activelor — infrastructură, utilaje și clădiri care se degradează mai repede decât este necesar din cauza lipsei de întreținere sau a utilizării insuficiente.
Pentru România, ultima categorie are o relevanță aparte: un parc imobiliar îmbătrânit, infrastructură subdimensionată și o industrie cu eficiență energetică redusă contribuie la o pierdere structurală de valoare care nu apare în statisticile simple de reciclare.
SGR — o insulă de funcționalitate într-un sistem deficitar
Sistemul de garanție-returnare (SGR) pentru ambalaje, operațional din 2023, e practic singura componentă a economiei circulare românești care funcționează la scara pentru care a fost proiectată. Miliarde de ambalaje au reintrtat în circuitul de reciclare. Dar tocmai succesul SGR evidențiază cât de slab funcționează restul sistemului municipal de deșeuri: colectare separată ineficientă, infrastructură de sortare insuficientă, absența unor piețe funcționale pentru materialele secundare și o răspundere locală difuză.
Ce ar trebui să urmeze
Raportul global și datele românești converg spre același diagnostic: problema nu e de reglementare, ci de implementare. Cadrul legislativ european există și se aplică, cel puțin formal. Ceea ce lipsește e infrastructura — centre de aport voluntar, instalații de tratare a biodeșeurilor, capacități de sortare la standarde europene — și răspunderea clară la nivel local pentru rezultate măsurabile.
Obiectivul UE e să dubleze rata de circularitate până în 2030, de la 11,8% la 23,2%. România pornește de la 1,3%. Chiar dacă ritmul de creștere ar fi de zece ori mai mare decât media europeană, tot nu ar ajunge la media actuală a UE până în 2030.
