De la aselenizarea sa din 2018, nava Chang’e-4 a realizat panorame uimitoare ale craterelor lunii.
De asemenea, nava care aparține Chinei a prelevat mostre de minerale din mantaua lunară.
Chang’e-4 este prima navă spațială care a aterizat vreodată pe partea întunecată a lunii
În 2023, nava spațială a permis oamenilor de știință să vizualizeze detaliile neștiute.
Potrivit publicației Live Science, este vorba despre stratul de structuri care alcătuiește primii 300 de metri ai suprafeței lunii.
Rezultatele au fost publicate în data de 7 august în ”Journal of Geophysical Research: Planets, reveal billions of years of previously hidden lunar history”.
Roverul care a călătorit la bordul Chang’e-4, numit Yutu-2, este echipat cu o tehnologie numită Radar de Penetrare Lunară (LPR)
”Acest dispozitiv permite roverului să trimită semnale radio adânc în suprafața lunii. Imediat după, ascultă ecourile”, a afirmat autorul principal al studiului, Jianqing Feng, un cercetător astrogeologic la Institutul de Științe Planetare din Tucson, Arizona pentru publicația Live Science.
Oamenii de știință pot folosi acele ”ecouri” sau unde radio care se reflectă de pe structurile subterane, pentru a crea o hartă a subsolului lunar.
În 2020, oamenii de știință au folosit LPR-ul lui Yutu-2 pentru a cartografia primii 40 de metri ai suprafeței lunii, însă niciodată nu s-a ajuns la adâncimea înregistrată în prezent.
”Aceste date noi sugerează că primii 40 de metri ai suprafeței lunii sunt alcătuiți din mai multe straturi de praf, sol și roci fragmentate”, a mai adăugat Feng.
Cercetătorii susțin că Luna noastră s-a format acum aproximativ 4.51 miliarde de ani, puțin după constituirea sistemului solar
Acest eveniment a avut loc atunci când un corp cu dimensiuni similare celor ale planetei Marte a intrat în coliziune cu Pământul, smulgând o porțiune din suprafața acestuia.
În perioada următoare, Luna a fost supusă unui bombardament continuu de corpuri cerești din spațiu, care a durat aproximativ 200 de milioane de ani.
Aceste impacturi au cauzat fisuri și crăpături în suprafața lunară. Cercetătorul a precizat că, similar Pământului, în acea epocă, mantaua lunară conținea magmă care erupționa printr-o serie de fisuri noi, generând erupții vulcanice.
Echipa sa a identificat faptul că straturile de rocă vulcanică se subțiau pe măsură ce se apropiau de suprafața Lunii.
Acest aspect sugerează că în erupțiile ulterioare a fost eliberată o cantitate mai mică de lavă în comparație cu cele din fazele primare.