Inelul Pescarului este un simbol al autorității papale și un obiect cu o semnificație profund religioasă în cadrul Bisericii Catolice.
La moartea unui papă, acest inel nu este păstrat, ci distrus printr-un ritual special, conform unei tradiții multiseculare.
Inelul Pescarului, cunoscut sub denumirea latină Anulus Piscatoris, este un inel papal realizat, de regulă, din aur masiv, dar uneori și din argint sau un alt metal comun placat cu aur
Acesta este purtat de Papă și folosit în timpul ceremoniei de învestire a unui nou Pontifex Maximus, sau Papă, la începutul mandatului său.
Bijuteria este gravată cu o imagine a Sfântului Petru, considerat primul Papă. Imaginea îl arată pe sfânt lângă o barcă, ținând o plasă de pește.
De aici provine și denumirea de ”Inelul Pescarului”.
De ce este distrus după moartea unui papă?
Motivul pentru care Inelul Pescarului este distrus după moartea unui papă este unul de natură simbolică și funcțională.
Conform tradiției, inelul reprezintă autoritatea papală, iar distrugerea acestuia după moartea unui papă marchează încheierea unui mandat. Practic, impiedică orice posibilă utilizare frauduloasă a semnăturii papale.
În trecut, inelul era folosit pentru a sigila documente oficiale ale Bisericii.
Prin urmare, distrugerea acestuia elimina riscul ca cineva să abuzeze de semnătura unui papă decedat pentru a falsifica acte sau pentru a face uz de autoritatea sa.
Cum este distrus Anulus Piscatoris?
În momentul în care un papă moare, cardinalii din Vatican sunt responsabili de distrugerea inelului, acesta fiind lovit cu un ciocan special.
De asemenea, după moartea suveranului pontif, inelul este distrus într-un ritual simbolic, dar și pentru a proteja integritatea Bisericii Catolice și a păstra încrederea credincioșilor.
Această practică de distrugere a inelului a fost menținută de-a lungul secolelor. Astfel, rămâne o marcă distinctivă a tranziției de la un papă la altul.
Mai mult, reflectă continuitatea și respectul față de tradițiile religioase ale Bisericii.
