Nu se strică niciodată sau se strică mai greu, arată mereu ca în poze și atrag prin perfecțiune. Mulți se întrebă cum rezistă, mulți se întrebă de ce nu mai au gustul de odinioară, dar orice familie va alege fructe și legume ”pentru o alimentație sănătoasă”.
Ambalajul primează, iar strategia de marketing o va reprezenta mereu partea estetică a unui produs: să fie impecabil, să atragă și să nu aibă defecte.
Am ajuns să cumpărăm mere așa cum cumpărăm ultimul model de telefon: să întrunească toate condițiile estetice, bateria să țină mult și bine, iar lumea să fie conștientă de faptul că investești în tine. Cu toate acestea, mai rare sunt șansele ca telefonul mobil să-ți distrugă, în timp, ficatul.
Dacă gardul ascunde leopardul, iată că produsul prezentat ca natural sau românesc este, în realitate, subiectul unor formule chimice. Nu se strică ușor, are o culoare vie și se remarcă printr-o lipsa de gust sau de miros.
Fructe ambalate în chimicale
Deși nu există un ambalaj propriu-zis, deși se încearcă prezentarea produsului în forma lui naturală și se dorește, pe cât posibil, evitarea plasticului, fructul respectiv este, în realitate, ambalat: substanța care dă luciul produselor poate să provină din spălături în clorină, ceară de plastic sau tratamente chimice. Poate include ceară polietilenă, produsă din compuși petrolieri, dar și șelac, adică rășină produsă de cărăbuși.
Multe dintre legumele și fructele din supermarket sunt tratate cu o gama largă de substanțe, de la compuși chimici, la diferite extracte. Producătorii nu sunt nevoiți să le menționeze pe eticheta pentru că o mare parte dintre substanțele care dau luciul produselor sunt considerate adaosuri de producție, nu ingrediente, potrivit digiworld.tv.
Mărul otrăvit a depășit stadiul de poveste
”Aceste tipuri de ceară conțin, de multe ori, fungicide, precum imazalil. Personal, n-aș vrea să ating sau să mănânc aceste substanțe toxice deloc, cu atât mai mult în cantitățile pe care organele de reglementare le consideră „doze sigure”, a declarat Joanna Blytham, autoarea cărții Swallow This, ce detaliază secretele industriei alimentare, potrivit sursei citate.
Joanna Blytham a mai adăugat că, oricât am încerca să curățăm produsul cu apă și săpun, învelișul nu va putea fi curățat în totalitate.
Puțin contează dacă alegem supermarketul sau încă ne mai încredem în autenticitatea produselor de la aprozar: cele mai multe fructe și legume de sezon nu au gust. Arată doar bine, pot rezista săptămâni bune, iar substanțele chimice folosite pentru creșterea accelerată pot afecta ficatul, rinichii și sistemul nervos central.
Un singur măr poate conține până la șapte tipuri de pesticide
Realitatea din spatele imaginii impecabile este reprezentată, de fapt, de pesticide. Fructele și legumele sunt supuse unor tratamente cu pesticide. Prin pulverizarea anumitor substanțe, produsele vor fi mai rezistente.
Un raport al Asociației pentru Protecția Consumatorilor din România relevă faptul că într-un fruct sau legumă din hipermarket sau piață agroalimentară pot să existe până la 7 tipuri de pesticide. Unele fructe exotice, cum sunt rodiile, conțin ciprodinil, un pesticid periculos, găsit de 38 de ori peste limita admisă.
Cum recunoaștem fructul otrăvit
Puțini s-au întrebat care este scopul unui sticker lipit pe anumite fructe sau legume. Cu toate acestea, unele produse conțin respectiva etichetă pe care este marcat un cod format din 4 sau 5 cifre.
În realitate, autocolantul demonstrează procesul prin care a fost crescut produsul: ecologic, cu pesticide, sau dacă a fost modificat genetic.
Potrivit Digi24, dacă un fruct are codul de pe autocolant format din 4 cifre, înseamnă că a fost crescut convențional, adică s-au folosit îngrășăminte chimice și pesticide. Cele care încep cu 8 arată faptul că vegetalele respective au fost modificate genetic. Dacă, în schimb, codul începe cu cifra 9, înseamnă că produsul a fost cultivat ecologic.
