Avioanele nu zboară peste Antarctica. Nu pentru că ar fi o conspirație, ci pentru că protocolul ETOPS impune ca orice avion cu două motoare să fie la maximum 60 de minute zbor de un aeroport funcțional în caz de defecțiune a unui motor. Antarctica nu are aeroporturi comerciale. Cel mai apropiat aeroport capabil să primească un zbor de urgență este Ushuaia în Argentina — la aproximativ 4.000 de kilometri distanță. Asta înseamnă ore de zbor peste gheață fără opțiune de aterizare, ceea ce încalcă complet protocolul de siguranță.
Ce este ETOPS și de ce contează
ETOPS înseamnă Extended-range Twin-engine Operational Performance Standards — standarde de performanță operațională pentru avioane cu două motoare pe distanțe lungi. Regulile au fost stabilite în anii 1950, când avioanele cu două motoare erau mai puțin fiabile. Protocolul cere ca orice avion cu două motoare să fie la o distanță maximă de 60 de minute de un aeroport în caz de defecțiune a unui motor. Asta garantează că avionul poate ateriza sigur pe un singur motor dacă celălalt cedează. În prezent, unele aeronave moderne au limite ETOPS de 330 de minute (5,5 ore) sau chiar 370 de minute (puțin peste șase ore). Dar chiar și cu aceste limite ridicate, părți din spațiul aerian de deasupra Antarcticii sunt încă inaccesibile pentru că nu există aeroporturi.
Antarctica nu are aeroporturi comerciale funcționale
În Antarctica există câteva piste improvizate pe gheață sau zăpadă care servesc cercetării științifice. Aerodromul Wilkins, de exemplu, primește zboruri sezoniere cu avioane Airbus A319 care aterizează pe gheață pentru a sprijini operațiunile de cercetare. În martie 2020, un A319 australian a aterizat pe gheață pentru a repatria un cetățean american care avea nevoie de tratament medical. Dar aceste piste nu pot primi un avion de linie mare în caz de urgență. Nu au pist
ă adecvată pentru avioane comerciale mari, nu au pompieri, echipe medicale, facilități tehnice sau combustibil. Un avion comercial care ar avea o defecțiune de motor deasupra Antarcticii ar trebui să zboare până la Ushuaia în Argentina, la 4.000 de kilometri distanță — o distanță echivalentă cu distanța dintre România și Groenlanda. Nu există nicio șansă ca un avion cu un singur motor să parcurgă această distanță în siguranță.
Polul Nord vs. Polul Sud — diferențele critice
Avioanele zboară peste Polul Nord fără probleme. Rutele dintre Europa, America și Asia trec adesea peste Polul Nord pentru că este calea cea mai scurtă. În Arctica există aeroporturi funcționale — Alaska, Canada, Islanda, Norvegia oferă suficiente puncte de siguranță pentru zborurile polare. Dacă apare o problemă, avionul poate coborî rapid într-un loc pregătit să-l primească. Antarctica nu oferă această plasă de siguranță. Pe lângă lipsa aeroporturilor, Antarctica nu are infrastructură de comunicare adecvată. Piloții au nevoie de radiouri îmbunătățite și instruire specializată pentru a zbura peste Antarctica, dar deoarece practic nu există zboruri peste Antarctica, este foarte dificil sau imposibil să obții această instruire.
Nu există nici cerere comercială
Chiar dacă ar exista aeroporturi, nu există cerere comercială pentru zboruri peste Antarctica. Majoritatea rutelor comerciale lungi leagă orașe mari din emisfera nordică — Europa, America de Nord, Asia. Chiar și cea mai scurtă rută dintre orice orașe majore nu trece prin centrul Antarcticii, ci peste Pacific, Atlantic sau Indian. Din acest motiv, zborul peste Polul Sud nu aduce aproape niciun avantaj de distanță. Aviația comercială funcționează după reguli stricte de profitabilitate — o rută trebuie să aibă pasageri suficienți și aeroporturi de destinație. Antarctica nu are niciuna dintre acestea.
Zboruri speciale există totuși
Zborurile în Antarctica și chiar aterizările pe gheață există — dar sunt zboruri speciale, nu comerciale. Airbus A319 zbură sezonier către Aerodromul Wilkins pentru a sprijini cercetările științifice. Companiile aeriene organizează uneori zboruri turistice panoramice care survolează Antarctica fără să aterizeze. Dar toate aceste zboruri sunt planificate cu grijă, au echipamente specializate și echipaje instruite special. Nu sunt zboruri comerciale regulate de pasageri. Pentru moment, o mare parte din spațiul aerian de deasupra Antarcticii rămâne interzisă pentru zboruri comerciale — și va rămâne așa până când va exista infrastructură de aeroporturi funcționale și cerere comercială reală.
