Pe 7 aprilie 2026, Regulamentul UE 2026/667 — amendamentul la Legea Europeană a Climei — a intrat oficial în vigoare. Parlamentul European adoptase textul pe 9 februarie 2026, cu 413 voturi pentru și 226 împotrivă. Consiliul UE îl ratificase pe 5 martie. Rezultatul: UE are acum un obiectiv climatic intermediar obligatoriu din punct de vedere juridic — reducerea netă a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 90% până în 2040, față de nivelul din 1990.
Ținta completează arhitectura deja existentă: minus 55% până în 2030, neutralitate climatică în 2050. Diferența față de versiunile anterioare este că 2040 nu mai este o aspirație politică, ci o obligație legală cu mecanisme de revizuire bienală și posibilitate de ajustare dacă absorbțiile naturale de carbon deviază semnificativ de la traiectorie.
Flexibilitățile incluse sunt limitate. Din 2036, statele membre pot acoperi până la 5% din reducerile necesare prin credite internaționale de carbon de înaltă calitate — condiționat de respectarea drepturilor omului și de permanența captării. Cel puțin 85% din reduceri trebuie realizate în interiorul UE. Sistemul ETS2, care va acoperi transportul rutier și clădirile, a fost amânat cu un an: devine operațional în 2028, nu 2027.
România și aritmetica anului 2040
România a redus deja emisiile cu aproximativ 70% față de 1990, conform datelor din Strategia pe Termen Lung adoptată în 2023. Prăbușirea industriei grele în anii 1990 a generat o mare parte din această reducere — nu politicile de decarbonizare. Planul Național Integrat Energie-Schimbări Climatice (PNIESC), actualizat în septembrie 2024, propune reduceri și mai ambițioase: minus 85% până în 2030, minus 96% până în 2040, minus 105% până în 2050.
Pe hârtie, România pare bine poziționată. Realitatea din teren este mai nuanțată. Raportul de țară al Comisiei Europene din 2025 plasează România printre statele cu depășiri de emisii în prima perioadă de conformare 2021-2025, alături de Cipru, Croația și Italia. Sectoarele critice — transporturi, clădiri, agricultură — nu au înregistrat reduceri semnificative de emisii în ultimul deceniu.
Ce urmează după 7 aprilie
Intrarea în vigoare a Legii Climei modificate declanșează un calendar legislativ dens. Până în iulie 2026, Comisia Europeană urmează să propună o revizuire a ETS. În trimestrul patru din 2026, sunt așteptate propuneri legislative pentru obiectivele naționale post-2030, inclusiv revizuiri ale Regulamentului de Partajare a Eforturilor și ale LULUCF — sectorul utilizării terenurilor, care include pădurile. Consultarea publică pe pachetul de implementare post-2030 este deschisă până pe 4 mai 2026.
Pentru industrie și investitori, semnalul este clar: decarbonizarea nu mai are un orizont incert. Companiile care planifică investiții pe termen lung în energie, construcții sau transport operează acum într-un cadru juridic cu scadențe fixe. Creditele de carbon vor deveni un instrument mai important după 2036, dar nu un substitut pentru reducerile interne.
Comisia va evalua progresele bienal, începând din 2027. Dacă absorbțiile naturale de carbon — păduri, pajiști, turbării — scad semnificativ față de traiectoria asumată, obiectivul din 2040 poate fi revizuit în sus. Un argument în plus pentru ca România să nu trateze restaurarea ecosistemelor ca pe un dosar separat de politica climatică.
