Pentru o pasăre aflată aproape de limita termică pe care o poate suporta, diferența dintre o creangă aflată în umbră și un teren deschis poate deveni esențială. Pădurile protejează păsările de căldură nu doar prin hrană și locuri de cuibărit, ci și prin microclimatul mai rece pe care coronamentul îl păstrează sub el.
O cercetare globală publicată pe 28 august în Nature Ecology & Evolution arată că sensibilitatea păsărilor la pierderea pădurilor este legată de temperatură. Speciile și populațiile care trăiesc mai aproape de limitele lor termice superioare sunt mai vulnerabile atunci când suprafața forestieră dispare.
Peste 2.200 de specii analizate la nivel global
Echipa a utilizat date despre prezența și absența a 2.262 de specii de păsări din 7.326 de puncte de monitorizare. Informațiile provin din 111 cercetări desfășurate în ecosisteme forestiere între 1996 și 2019.
O asemenea bază de date permite compararea reacțiilor unor păsări foarte diferite la modificarea procentului de pădure din peisaj. Autorii au introdus apoi o variabilă climatică importantă: temperatura maximă asociată distribuției geografice cunoscute a fiecărei specii.
Cu cât o populație trăiește mai aproape de această limită caldă, cu atât reducerea pădurii tinde să devină mai problematică. Temperatura explică astfel o parte din diferențele care, altfel, ar putea părea contradictorii între regiuni sau chiar în cadrul aceleiași specii.
De ce pădurile protejează păsările de căldură
Pădurea modifică mediul pe distanțe foarte mici. Coronamentul blochează o parte din radiația solară. Solul rămâne mai umed. Evapotranspirația vegetației consumă căldură, iar diferențele dintre zonele umbrite și terenurile deschise pot deveni importante în timpul episoadelor foarte fierbinți.
Pentru animale mici, care schimbă rapid căldură cu mediul, asemenea microclimate pot oferi refugii în orele critice. O pasăre nu trebuie neapărat să migreze sute de kilometri pentru a evita căldura dacă găsește la câțiva metri un sector cu temperatură mai suportabilă.
Pierderea coronamentului elimină tocmai aceste refugii. Un teren care rămânea protejat de soare poate deveni expus direct, iar temperatura resimțită de organism se modifică înainte ca media climatică regională să se schimbe vizibil.
Pentru o pasăre ajunsă la marginea limitei sale termice, un copac nu mai este peisaj. Este câteva grade de supraviețuire.
Defrișarea și încălzirea climei se pot amplifica reciproc
Rezultatul are o implicație importantă pentru conservare. Pierderea habitatului și schimbările climatice sunt adesea prezentate drept două amenințări distincte. În realitate, una poate modifica intensitatea celeilalte.
O specie poate tolera o anumită reducere a pădurii într-un climat mai rece, dar aceeași pierdere de habitat poate deveni mult mai dificilă într-o regiune unde temperaturile sunt deja apropiate de limita sa superioară.
Acest mecanism înseamnă că valoarea unei suprafețe forestiere nu poate fi evaluată numai prin numărul de hectare. Contează poziția sa în peisaj, continuitatea coronamentului, apropierea de alte refugii și condițiile climatice locale.
Într-o lume mai caldă, păstrarea pădurilor poate deveni simultan măsură pentru biodiversitate și formă de adaptare climatică pentru fauna care le folosește.
Ce înseamnă rezultatul pentru România
Cercetarea este globală și nu trebuie prezentată ca o analiză specifică pădurilor României. Mecanismul descris este însă relevant pentru o țară care combină păduri montane extinse, păduri de câmpie, zone agricole și veri din ce în ce mai fierbinți.
Păsările forestiere din Carpați se confruntă cu un peisaj diferit de speciile tropicale incluse în baza globală. Totuși, principiul microrefugiilor termice poate conta oriunde temperaturile extreme și fragmentarea pădurii apar împreună.
Acest lucru schimbă și modul în care poate fi privită restaurarea. O plantație izolată și tânără nu reproduce imediat microclimatul unei păduri mature. Arborii bătrâni, coronamentul stratificat, umiditatea și continuitatea habitatului sunt elemente care se formează în timp.
Protejarea biodiversității nu mai înseamnă doar păstrarea unui loc în care o specie poate construi un cuib. Într-o vară extremă, poate însemna păstrarea locului în care pasărea găsește suficientă umbră pentru a rămâne acolo.
Pe măsură ce temperaturile cresc, pădurea primește astfel încă o funcție greu de surprins pe o hartă: aceea de sistem natural de climatizare pentru viețuitoarele care nu pot apăsa un buton atunci când vine canicula.
