Ghioceii ne duc, automat, cu gândul la primăvară și la mărțișoare. În buchețele delicate, pe tarabele vânzătorilor sau de-abia înălțându-și capul prin grădini, n-ai cum să nu-i placi. Delicați, cu parfum suav amărui, vestesc un singur lucru: gata cu iarna, gata cu frigul, natura e gata să renască.
În școală, învățam poezii despre ei, îi desenam și-i dăruiam, cu sentimentul că sunt prețioși.
Dar cât de prețioși sunt, de fapt, ghioceii, nu multă lume știe.
În mai multe țări din Europa, aceștia sunt o specie pe cale de dispariție. Pentru că au fost atât de prețuiți, încât dorința de a-i avea în casă i-a împins spre extincție.
Ghioceii: parte din tradiție și parte din lege
În România, există legi prin care comercianții de ghiocei sunt obligați să dețină un aviz de mediu pentru a dovedi faptul că sunt plante de cultură. Cu alte cuvinte, pentru a dovedi că nu fac rău naturii, în goana după câștig.
Legile prin care ghioceii sunt protejați, sunt următoarele:
– Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice
– Directiva Consiliului Europei 92/43 EEC referitoare la conservarea habitatelor naturale și a florei și faunei sălbatice
– Lista Roșie de Specii Protejate a IUCN: Galanthus nivalis
În plus, Ordonanța de urgență nr. 57/2007, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, precizează și faptul că o astfel de faptă constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la trei luni la un an sau cu amendă.
Avem nevoie de ghiocei să ne aducă aminte că vine primavară și avem nevoie de legi care să ne aducă aminte că natura are nevoie de noi, pentru a o proteja. Și care să ne asigure că vom mai avea, mulți ani de acum înainte, cine să ne vestească primăvara.
