Nu poluează doar prezentul, ci și trecutul. Există mine închise, părăsite, iar poluarea este constantă și la ordinea zilei în România: închiderea minelor nu a lăsat doar mii de mineri fără locuri de muncă, dar a adus noi probleme de sănătate, probleme care nu pot fi rezolvate cu bani. Aceste probleme persistă de zeci de ani, iar prețul îl plătește sănătatea. Și mediul.
Din galeriile pur și simplu abandonate curge o apă roşie, apa acidă, care poluează pâraie și, mai departe, râuri întregi.
Acolo, de ani de zile, o fostă mină de cărbuni încă împrăştie o boală necruţătoare, care distruge rinichii localnicilor, menționează Știrile Pro TV.
Minele părăsite, bolile necruțătoare și indiferența autorităților
Da, România este un stat bogat în minereuri. Învățăm despre ele încă din școala primară, parcurgând manualul de geografie. Nu învățăm, în schimb, despre ecologizare, despre grija pentru mediu și despre grija pentru viitor. Despre grija pentru sănătate. Despre sesizările pe care autoritățile trebuie să le rezolve. Despre poluarea care ucide. Iar pentru astfel de lecții nu există o vârstă limită.
Din nord până în sudul ţării, şi de la est până la vest de Carpaţi, România are vaste depozite de minereuri. De la bazine carbonifere la mine cu aur, zinc, fier, dar și sare, sunt resurse subterane sau de suprafaţă care în ţara noastră au fost exploatate de mii de ani.
În ultimele decenii însă, cele mai multe sectoare ale sectorului minier au fost închise, din raţiuni economice. După anul 1990, producţia minieră a României s-a redus drastic, multe dintre exploatații fiind oprite definitiv, iar minele au intrat într-un proces de conservare şi ecologizare, mai precizează sursa citată.
Apele roșii și nocive din minele dezafectate: râurile Lăpuş şi Săsar devin periodic roşiatice
Un exemplu este judeţul Maramureş unde, din cauza dezghețului din primăvară, mai multe galerii ale minelor închise poluează cu ”ape roșiatice”.
Oamenii au alertat în repetate rânduri autorităţile de mediu, dar Garda de Mediu Maramureș nu a aplicat nicio sancțiune.
Autorităţile ignoră să mai verifice cât de masivă e poluarea apelor, cât timp lipsesc staţiile, iar cu var se dă sporadic.
Există însă locuri în România unde activitatea minieră îşi arată necruţător efectele, asupra unor comunităţi întregi, din zonele învecinate, mai arată sursa citată.
Mii de oameni au murit în ultimii 50 de ani
Există o boală fără tratament. Există o boală cu care localnicii judeţul Mehedinţi se luptă de mai bine de 40 de ani. Specialiştii o numesc, oficial, nefropatie endemică balcanică.
Un titlu complicat și o etichetă a unei tragedii: maladia atacă rinichii până când bolnavul ajunge la insuficienţă renală cronică.
Conform medicilor, singura şansă de supravieţuire este dializa. Sau, dacă am putea vorbi de o medicină evoluată: transplantul. Dar, să ne amintim că trăim în România, iar cei mai mulți pacienți sunt vindecați în spitalele din străinătate, transplanul rămânând doar o poveste utopică.
Reporterii Pro TV descriu clinicile din Drobeta Turnu Severin ca fiind arhipline. Este vorba despre de pacienţi cu vârsta între 40 şi 70 de ani, pacienți care vin de două-trei ori pe săptămână să-şi cureţe otrava din sânge. Mii de oameni au murit în ultimii 50 de ani, şi nici măcar cei care s-au mutat înfricoşaţi din zonă n-au scăpat de ea, dacă au fost expuşi mai mult de 10-15 ani, adică dacă au trăit în ceea ce medicii nefrologi numesc perimetrul endemic.
Minele părăsite: faliment pentru sănătate și pentru mediu
Apa din rețeaua publică a primăriei este infestată. Medicii de familie susțin că autorităţile judeţene, dar și cele de la Bucureşti rămân la fel de indiferente. De asemenea, nu există programe de screening, care ar putea evidenţia din timp că oamenii vor avea probleme cu rinichii.
Medicul de familie Cornelia Ştefan le-a explicat reporterilor că ştie că, de ani de zile, apa din pânza freatică a fost afectată de cărbunele tânăr, după ce exploatările miniere au creat galerii care au legătură cu reţeaua subterană de ape. Primăria a introdus o reţea de apă la Bistriţa, în urmă cu 7 ani, dintr-un puț forat la peste 100 de metri, însă analizele făcute de angajaţii direcţiei de sănătate publică arată că acestea sunt infestate cu ecoli şi nitraţi.
”Apa din reţea nu este bună…” este concluzia medicului de familie Cornelia Ștefan.
Minele părăsite reprezintă un faliment pentru sănătate. Problemele sunt ascunse, responsabilii nu sunt trași la răspundere, iar autoritățile ”tratează” problema cu eternul dezinteres.
Viața oamenilor depinde de devărsări, poluarea depinde de devărsări, iar efectele dezastruoase tot de devărsări depind. Trăim un pericol despre care se scriu multe, dar care, din păcate, este înțeles de prea puțini.
