Pasărea paradisului evită în mod normal împerecherea cu masculi din altă specie, având un mecanism de selecție sexuală foarte elaborat. Totuși, noi cercetări au arătat că acest lucru nu este întotdeauna suficient pentru a preveni împerecherea între specii. Cercetătorii au identificat niște hibrizi rari de pasărea paradisului, potrivit IFL Science.
Un hibrid apare după împerecherea a două plante sau animale care sunt specii diferite. Până acum au existat exemple remarcabile în natură, sub formă de urși grolar (urs grizzly și urs polar), coywolves (coiot și lup) și sturddlefish (peștișorul american și sturionul rus). Animalul rezultat împrumută trăsături fenotipice de la ambele specii.
Au existat rapoarte despre „masculi cu aspect ciudat” care au intrat în colecțiile muzeelor, care erau remarcabili pentru că aveau pe piept penele unei specii, iar pe coadă coadă penele ale altei specii. Pentru a analiza consecințele evolutive ale unor astfel de evenimente de hibridizare între aceste animale, cercetătorii conduși de dr. Mozes Blom de la Museum für Naturkunde, Berlin și dr. Martin Irestedt de la Muzeul suedez de istorie naturală au decis să compare genomurile diferitelor specimene.
Accentul lor a fost familia păsărilor paradisului Paradiseaidae, găsită în Australasia.
Pasărea paradisului – mai multe runde de hibridizare
Rezultatele investigațiilor lor au fost publicate în două lucrări. S-a demonstrat că nu există doar hibrizi, dar unii dintre ei sunt rezultatul mai multor runde de hibridizare. Ăsta e un lucru semnificativ deoarece indică faptul că descendenții hibrizi nu sunt neapărat infertili. Procesul recurent înseamnă că materialul genetic al unei specii se găsește în mod repetat în genomul celeilalte. Cu alte cuvinte, hibrizii s-au reprodus și și-au schimbat ADN-ul.
„Cele două studii ale noastre aruncă o lumină nouă asupra consecințelor evolutive ale hibridizării în grupuri de organisme cu forme puternice de selecție sexuală”, a spus Blom într-o declarație remisă la IFLScience.
„Există un număr tot mai mare de lucrări care indică faptul că hibridizarea poate duce la diversificarea fenotipică. Descoperirile noastre sugerează în mod surprinzător că acest lucru ar putea fi valabil și pentru speciile cu forme extreme de selecție sexuală. Cu toate acestea, rămân multe întrebări, în special în ceea ce privește semnificația funcțională a genelor care au fost împărțite între specii și de ce femelele fac ocazional „greșeli” și se împerechează cu un mascul care, evident, nu este din propria ei specie”, a mai precizat Blom.
