Un clopot electric alimentat cu baterie sună neîntrerupt de peste 180 de ani, mai exact din anul 1840. De asemenea, se spune că a sunat de peste 10 miliarde de ori.
Clopotul se află într-un coridor adiacent foaierului Laboratorului Clarendon de la Universitatea din Oxford, Anglia.
Dispozitivul încă sună la fiecare jumătate de secundă, deși este inaudibil din cauza celor două straturi de sticlă care îl protejează.
Clopotul electric din Oxford funcționează încă din jurul anului 1840, alimentat de o baterie misterioasă care a sfidat timpul
Construit de firma londoneză Watkins and Hill, acest dispozitiv curios constă dintr-o bilă metalică ce oscilează între două clopote.
Cum a reușit acest mecanism să funcționeze atât de mult timp? Nimeni nu știe cu certitudine. Deschiderea dispozitivului ar putea să-l distrugă definitiv.
Totuși, se cunosc câteva detalii despre compoziția sa de bază. Este vorba despre o baterie de tip dry pile, o inovație din secolul al XIX-lea a fizicianului Giuseppe Zamboni.
Acest tip de baterie, alcătuită din straturi alternante de argint, zinc și alte materiale, generează un curent electric continuu, dar extrem de slab.
Oamenii de știință ezită să demonteze dispozitivul
Deși există diverse teorii despre cum reușește să funcționeze, oamenii de știință ezită să demonteze dispozitivul.
O analiză a clopotului ar pune capăt unui experiment unic de anduranță.
Deși sunetul clopotului este aproape imperceptibil din cauza încărcăturii electrice reduse, longevitatea sa i-a adus recunoașterea drept ”cel mai îndelungat experiment științific din istorie”.
