De la bile de sticlă la ”cortine marine” de 80 de miliarde de dolari, cercetătorii propun idei îndrăznețe pentru a opri topirea gheții din Arctica.
Planurile ambițioase de a ”reîngheța” regiunea pot părea desprinse dintr-un film SF — însă un nou raport internațional avertizează că aceste proiecte sunt profund defectuoase, riscante și imposibil de aplicat.
Cercetătorii resping planurile de geoinginerie: proiectele sunt costisitoare, riscante și imposibil de aplicat
De la pomparea apei de mare peste calotele de gheață până la ancorarea unor bariere uriașe în ocean, specialiștii au analizat cinci propuneri majore de geoinginerie și au concluzionat că niciuna nu este viabilă, iar toate ar putea provoca daune grave mediului.
Studiul, publicat în revista Frontiers in Science, a evaluat fiecare idee din perspectiva fezabilității, costurilor și riscurilor ecologice.
Printre conceptele cel mai des discutate se numără bilele de sticlă reflectorizante, forarea ghețarilor și pulverizarea de particule în atmosferă.
Toate, spun experții, au dezavantaje majore — de la contaminarea ecosistemelor fragile până la periclitarea balenelor, focilor și altor viețuitoare marine.
Una dintre cele mai grandioase idei, ”cortina marină arctică”, ar putea costa peste 80 de miliarde de dolari în doar zece ani — și nu a fost niciodată testată în condiții reale.
Raportul internațional avertizează: Arctica nu trebuie transformată într-un laborator al geoingineriei
Deși unii cercetători cred că studii limitate de geoinginerie ar putea totuși ajuta la înțelegerea reacțiilor climatice, majoritatea sunt de acord că aceste proiecte tehnologice riscă să abată atenția de la ceea ce contează cu adevărat: reducerea emisiilor globale și protejarea ecosistemelor naturale acum.
Mesajul raportului este clar — Arctica nu este un laborator de experimente, iar miza este prea mare pentru a permite greșeli.
Încălzirea globală transformă Arctica în sursă majoră de emisii de CO2
De-a lungul mileniilor, ecosistemele arctice au acționat ca un uriaș „congelator” natural de dioxid de carbon, stocându-l în permafrost. Însă, din cauza încălzirii accelerate, aceste soluri încep să elibereze tot mai mult CO₂.
Un studiu publicat în Nature arată că peste 30% din suprafața Arcticii a devenit o sursă netă de emisii, proporția crescând la 40% dacă sunt incluse incendiile de vegetație.
Cercetarea, bazată pe date din 200 de locații (1990–2020), evidențiază transformarea pădurilor boreale, a zonelor umede și a tundrei.
Oamenii de știință avertizează că permafrostul, odinioară un rezervor stabil de carbon, eliberează acum gaze cu efect de seră, accelerând schimbările climatice.
