De la consens tehnic la polarizare politică
Uniunea Europeană și-a asumat reducerea emisiilor cu 55% până în 2030 prin pachetul legislativ „Fit for 55”.
Datele European Environment Agency (EEA) arată că ritmul actual de reducere trebuie accelerat pentru atingerea țintelor asumate.
Cu toate acestea, în mai multe state membre, partide politice contestă ritmul implementării, argumentând că presiunea asupra industriei și populației este excesivă.
Fapt observabil în dezbaterea publică europeană: Politicile climatice sunt asociate cu:
- creșterea facturilor la energie,
- scăderea competitivității industriale,
- presiuni asupra agriculturii.
Această asociere este parțial susținută de realități economice, dar este frecvent simplificată electoral.
Green backlash: reacție socială sau strategie politică?
Termenul „green backlash” descrie reacția politică împotriva agendei climatice.
Cauze identificate în analize publicate în presa internațională și institute de cercetare:
- Creșterea abruptă a prețurilor la energie în 2022–2023.
- Percepția că industria europeană pierde competitivitate în raport cu SUA și Asia.
- Nemulțumiri ale fermierilor legate de reglementări și costuri suplimentare.
- Oboseala socială acumulată după pandemie și criza energetică.
Climatul devine un vehicul pentru anxietăți economice mai largi, nu cauza unică a acestora.
Competitivitate industrială și costul carbonului
Sistemul EU Emissions Trading System (ETS) impune un preț al carbonului pentru producători de energie și industrie.
UE implementează mecanismul CBAM (Carbon Border Adjustment Mechanism) pentru a evita relocarea producției în state cu reglementări mai slabe.
Industria grea susține că aceste costuri afectează marjele și investițiile.
Datele arată însă că volatilitatea gazului natural a avut un impact mult mai abrupt asupra costurilor decât prețul certificatelor ETS în perioada de criză.
ETS este un cost structural și predictibil. Piața gazului a fost un șoc exogen și volatil.
De ce devine tema atât de atractivă electoral?
Politica operează pe orizont scurt. Clima, pe orizont lung.
Costurile tranziției sunt imediate și vizibile (investiții, taxe, ajustări industriale).
Beneficiile climatice sunt difuze și distribuite pe termen lung.
Această asimetrie creează un teren fertil pentru mesaje simplificate:
- „Tranziția ne sărăcește.”
- „Reglementările distrug industria.”
- „UE exagerează.”
În realitate, analiza trebuie să compare costul acțiunii cu costul inacțiunii, inclusiv impactul dezastrelor climatice asupra bugetelor publice.
România în această ecuație
România are particularități relevante:
- mix energetic relativ divers (hidro, nuclear, regenerabile);
- industrie energetic-intensivă în anumite sectoare;
- sensibilitate electorală ridicată la creșteri de prețuri.
Schema de plafonare a energiei a generat presiune bugetară majoră, însă a fost determinată în principal de volatilitatea regională a pieței gazului.
În dezbaterea internă, politicile climatice europene sunt adesea prezentate ca sursă directă a scumpirilor, fără separarea clară între:
- impactul ETS,
- șocul geopolitic,
- structura pieței energetice.
Această confuzie este exploatabilă electoral.
Unde apare ruptura dintre date și discurs
- Explozia prețurilor la energie a fost determinată în principal de piața combustibililor fosili.
- Politicile climatice introduc costuri, dar și mecanisme de protecție (CBAM, fonduri de tranziție).
- Costurile dezastrelor climatice cresc, însă sunt rar integrate în dezbaterea electorală.
Rezultatul este o dezbatere parțial dezechilibrată, în care costurile imediate sunt supraexpuse, iar costurile pe termen lung sunt subestimate.
Ce se joacă, dincolo de campanie
Alegerile europene și naționale pot influența:
- ritmul implementării Fit for 55;
- nivelul ambiției climatice pentru 2040;
- flexibilitatea acordată industriei;
- alocarea fondurilor pentru tranziție.
Dacă agenda climatică este diluată semnificativ, UE riscă:
- pierderea poziției de lider normativ în reglementare climatică;
- întârzierea investițiilor în tehnologii curate;
- creșterea vulnerabilității la șocuri energetice externe.
Dacă este menținută fără ajustări sociale și economice, riscul este amplificarea polarizării politice.
Climatul nu mai este doar o problemă de mediu. Este o problemă de competitivitate, securitate energetică și stabilitate politică. În campaniile electorale, diferența dintre analiză și slogan devine decisivă.
