Spațiul cosmic este, fără îndoială, unul dintre cele mai ostile medii din univers. Și totuși, puțini oameni realizează cât de rece este cu adevărat vidul dintre stele. Temperatura medie a spațiului intergalactic se situează la aproximativ 2,7 Kelvin, ceea ce echivalează cu -270,45 grade Celsius. Această valoare se apropie extrem de mult de zero absolut, pragul teoretic de -273,15°C, la care orice mișcare moleculară încetează complet.
Dar de unde provine această temperatură? Ea nu este generată de vreo sursă activă de frig, ci reprezintă urma termică a Big Bang-ului. Acum 13,8 miliarde de ani, universul era extrem de fierbinte, iar lumina eliberată în acele momente primordiale s-a răcit treptat, pe măsură ce spațiul s-a extins. Astăzi, acea lumină primordială poartă numele de radiație cosmică de fond, iar cercetătorii Arno Penzias și Robert Wilson au detectat-o pentru prima dată în 1965, câștigând ulterior Premiul Nobel pentru Fizică în 1978.
Agenția Spațială Europeană, prin satelitul Planck, a confirmat că temperatura acestei radiații este de 2,725 Kelvin, practic uniformă în toate direcțiile cerului. Totuși, spațiul nu are o temperatură uniformă pretutindeni. În apropierea Soarelui, valorile pot depăși un milion de grade Celsius, iar pe suprafața stelelor neutronice se ating sute de mii de grade. Pe de altă parte, Nebuloasa Bumerang, aflată la 5.000 de ani-lumină de Pământ, deține recordul de cel mai rece loc natural cunoscut din univers, cu doar 1 Kelvin.
Un aspect fascinant este faptul că universul continuă să se răcească. Pe măsură ce se extinde, radiația cosmică de fond își pierde progresiv energia. Într-un viitor extrem de îndepărtat, temperatura cosmică va tinde asimptotic spre zero absolut, fără a-l atinge vreodată.
