Nu vorbim de o metaforă. Polul Nord s-a deplasat fizic — în total, peste un metru — din cauza redistribuirii masive a apei în spatele a aproape 7.000 de baraje construite de om.
Concluzia aparține unui studiu publicat în Geophysical Research Letters de o echipă de la Universitatea Harvard, condusă de Natasha Valencic, doctorandă în geofizică. Cercetătorii au analizat baza de date globală GRanD, care cuprinde 6.862 de baraje artificiale construite între 1835 și 2011, și au calculat efectul cumulat al apei reținute în rezervoare asupra distribuției masei terestre.
Rezultatul: polii s-au mișcat pe o traiectorie nelineară, în două faze distincte. Între 1835 și 1954, construcțiile masive din America de Nord și Europa au împins Polul Nord cu 20,5 centimetri spre meridianul 103 Est — adică spre Rusia și Mongolia. Începând cu 1954, barajele din Asia și Africa de Est au inversat tendința, deplasând polul cu 57 de centimetri în direcție opusă. Deplasarea totală, pe tot intervalul studiat: 113 centimetri.
Mecanismul este fizică clasică aplicată la scară planetară. Scoarța terestră plutește pe mantaua vâscoasă. Când masa de pe suprafață se redistribuie — fie prin topirea ghețarilor, fie prin acumularea de apă în rezervoare uriașe — scoarța se repoziționează ușor, modificând localizarea polilor geografici. „Any movement of mass within the Earth or on its surface changes the orientation of the rotation axis relative to the crust,” notează autorii studiului.
Un metru poate părea nesemnificativ. Dar Jim Davis, geodezist la Lamont-Doherty Earth Observatory al Universității Columbia, a subliniat că, în termeni de mișcare polară, un metru este o valoare considerabilă. Mai important, descoperirea indică o variabilă ignorată în calculele privind creșterea nivelului mărilor: barajele au reținut suficientă apă pentru a provoca o scădere globală a nivelului oceanelor cu 21 de milimetri — un sfert din creșterea medie din secolul XX.
Efectele de ansamblu ale acestui mecanism pot fi relevante și în proiecțiile privind topirea marilor calote glaciare. Dacă 7.000 de baraje au deplasat polii cu un metru, topirea ghețarilor Groenlandei și Antarcticii ar putea muta polii cu zeci de metri până la sfârșitul secolului.
Sapou: Un studiu Harvard publicat în Geophysical Research Letters demonstrează că cele aproape 7.000 de baraje construite din 1835 încoace au deplasat Polul Nord cu peste un metru, prin redistribuirea masei de apă la nivel global.
