În octombrie 2025, la Congresul Mondial de Conservare IUCN de la Abu Dhabi, țestoasa verde (Chelonia mydas) a primit una dintre cele mai spectaculoase reclasificări din istoria listei roșii: de la „Periclitat” direct la „Preocupare minimă” — fără să treacă prin categoriile intermediare Vulnerabil sau Aproape Amenințat.
Decizia se bazează pe datele colectate în decembrie 2024, care arată că populația globală a crescut cu aproximativ 28% față de nivelurile din anii 1970. Recuperarea a fost documentată în Mexico, Hawaii, Brazilia și alte zone de cuibărit majore. Din 1982, specia fusese înscrisă ca „Periclitată” — timp de peste patru decenii.
Declinate aproape până la extincție prin vânătoare comercială intensivă — carnea, ouăle și carapacea erau exportate la scară industrială — țestoasele verzi au beneficiat de un complex de măsuri aplicate consecvent pe parcursul a cincizeci de ani: protecția plajelor de cuibărit, programe de eliberare a puilor, reducerea capturilor accidentale în plasele de pescuit și rețele de monitorizare internaționale. Legea americană privind speciile pe cale de dispariție (Endangered Species Act) a jucat un rol central.
Recuperarea nu este uniformă. Subpopulațiile din Pacificul Central de Sud rămân „Periclitate”, cele din Oceanul Indian de Nord sunt clasificate ca „Vulnerabile”, iar cele din Mediterana sunt „Aproape Amenințate”. Rata de mortalitate naturală în primii ani de viață rămâne de 99,8% — din o mie de pui, cel mult doi ajung la maturitate sexuală.
„This is exactly what every national and global conservation effort strives for: to see populations recover, to have more of these incredible animals in the sea, and to rewild our oceans,” a declarat o reprezentantă a organizației MarAlliance.
Povestea țestoasei verzi demonstrează că protecția ecosistemelor funcționează — dar numai dacă este menținută pe termen lung, fără relaxarea reglementărilor la primul semn de succes.
