Burete melaminic - trilioane de microplastice lunar în apă - Foto Alina Bondar Unsplash

Bureții melaminici — cunoscuți comercial drept „magic eraser” — sunt prezenți în majoritatea bucătăriilor și sunt folosiți pentru curățarea petelor persistente fără detergent. Un studiu publicat în ACS Environmental Science & Technology, condus de cercetătorul Yu Su și colegii săi de la universitățile din China, arată că acești bureți sunt o sursă masivă și ignorată de poluare cu microplastice.

Estimarea centrală a studiului: la nivel global, bureții melaminiici eliberează peste 1,55 trilioane de fibre de microplastic în fiecare lună. Cifra ia în calcul doar un singur retailer online și, prin urmare, valoarea reală ar putea fi semnificativ mai mare.

De ce este „magic eraser” de fapt plastic fin

Buretele melaminic este fabricat din polimer poli(melamină-formaldehidă) – o rețea de fire plastice rigide asamblate într-o spumă ușoară. Textura internă funcționează ca o hârtie abrazivă extrem de fină, ceea ce explică eficiența sa la curățare fără chimicale. Aceeași proprietate care îndepărtează petele este și problema: în timpul fiecărei utilizări, structura spumei se destramă mecanic, eliberând fibre microscopice de plastic.

Cercetătorii au cuantificat procesul cu precizie: un singur gram de burete uzat eliberează aproximativ 6,5 milioane de fibre de microplastic. În condiții normale de utilizare, aproximativ 10% din masa unui burete dispare lunar. Fibrele rezultate au lungimi între 10 și 405 de micrometri – suficient de mici pentru a trece prin sistemele standard de filtrare din stațiile de epurare.

Cum ajung fibrele în apă și în lanțul alimentar

Fibrele de microplastic eliberate se scurg în sistemul de canalizare în timpul spălării. Stațiile de epurare a apelor uzate nu sunt proiectate să rețină particule de această dimensiune — concentrații de la zero la 1.000 de particule pe litru au fost înregistrate în apa potabilă tratată. Fibrele care ajung în râuri și lacuri sunt ingerate de organisme acvatice. Studii separate au arătat că expunerea cronică la aceste fibre reduce reproducerea și supraviețuirea Daphnia magna — organism de referință în ecotoxicologie.

Suplimentar, suprafața ruguroasă a fibrelor de microplastic poate absorbi și transporta metale grele și alți poluanți organici persistenți, amplificând potențialul toxic dincolo de efectul direct al plasticului.

Ce pot face producătorii și consumatorii

Studiul identifică o soluție tehnică relativ simplă din partea producătorilor: bureții fabricați din spumă mai densă se uzează mai lent și eliberează mai puține fibre. Modificarea rețetei polimerului sau adăugarea unor agenți de ranforsare ar putea reduce semnificativ emisiile fără a compromite eficiența de curățare.

Pentru consumatori, alternativele imediate includ bureții din celuloză naturală sau tampoanele din cupru, care nu conțin plastic. Instalarea filtrelor sub chiuvetă poate reține o parte din fibrele care altfel ar intra în sistemul de canalizare. La nivel de politici publice, cercetătorii sugerează că reglementările de achiziții publice — școli, birouri, instituții — pot orienta piața spre produse cu emisii reduse prin preferința pentru bureți mai denși și mai durabili.

OMS a concluzionat că nivelurile actuale de microplastice din apa potabilă nu reprezintă o amenințare imediată pentru sănătatea umană, solicitând totodată monitorizare mai aprofundată. Cercetătorii subliniază că baza de date este încă redusă și că metodele de detecție variază, lăsând goluri semnificative de cunoaștere.