În 2025, apicultorii americani au raportat pierderea a până la 62% din coloniile gestionate — cel mai ridicat nivel din istoria monitorizării moderne. Principalul vinovat: Varroa destructor, un acarian parazit care a decimat populații de albine pe toate continentele. Un studiu publicat în Scientific Reports de cercetători de la Universitatea California Riverside documentează pentru prima dată că o populație locală de albine poate suprima natural și constant infestarea cu Varroa, fără tratamente chimice.
Sursa acestei rezistențe: o populație hibridă de albine melifere din sudul Californiei, un amestec genetic de linii vest-europene, est-europene, din Orientul Mijlociu și africane — apărută din interacțiunea deceniilor de albine comerciale importate cu colonii feral stabilite în regiune.
Cum distruge Varroa o colonie
Varroa destructor este singurul acarian cunoscut care parazitează Apis mellifera — albina europeană folosită în apicultura comercială. Ciclul de viață al parazitului este brutal: femela intră în celulele de puiet înainte de căpăcire, se reproduc în timp ce larva se dezvoltă, iar acarianul adult iese odată cu albina — slăbită, cu sistemul imunitar compromis și cu o speranță de viață redusă.
Acarianul se hrănește cu țesutul adipos al albinelor — un organ care îndeplinește funcții similare ficatului, pancreasului și sistemului imunitar uman simultan. Pierderea acestui țesut provoacă o scădere cu 11-19% a greutății corporale. Totodată, Varroa transmite virusuri direct în sângele albinelor — Virusul Aripilor Deformate, Virusul Paraliziei Acute și Virusul Celulelor Negre ale Mătcii. Coloniile infestate pierd capacitatea de orientare, furaje și termoreglare.
Ce au descoperit cercetătorii din California
Genesis Chong-Echavez și Boris Baer de la UC Riverside au monitorizat 236 de colonii pe parcursul a patru ani, între 2019 și 2022. Jumătate erau conduse de mătci din albine hibride californiene locale, cealaltă jumătate de mătci comerciale standard.
Rezultatele sunt clare: coloniile cu mătci hibride californiene aveau în medie cu 68% mai puțini acarieni față de coloniile comerciale. Aveau, de asemenea, de peste cinci ori mai puțin șansa de a depăși pragul standard de tratament — 3 acarieni la 100 de albine lucrătoare — ceea ce înseamnă că necesitau semnificativ mai puține intervenții cu miticide.
Descoperirea cheie vine din analiza stadiului larvar. Cercetătorii au testat dacă acarienilor le este indiferent în ce tip de celulă intră. Nu le este. Larvele de albine hibride californiene atrăgeau semnificativ mai puțini acarieni la ziua a șaptea de viață — etapa când paraziții sunt în mod normal cei mai motivați să invadeze celulele. Concluzia: mecanismul de rezistență este anterior oricărui comportament adult și pare să fie înscris genetic în dezvoltarea timpurie.
„Ceea ce m-a surprins cel mai mult a fost că diferențele au apărut chiar la stadiul larvar”, a declarat Chong-Echavez. „Aceasta sugerează că mecanismul de rezistență poate fi adânc înrădăcinat în codul genetic al albinelor.”
De ce contează pentru agricultura globală
Albinele melifere polenizează o treime din alimentele consumate de om la nivel global. Colapsul coloniilor nu este o problemă strict apicolă — afectează direct producția agricolă, costurile alimentare și securitatea alimentară. Tratamentele chimice cu miticide rămân principala metodă de control a Varroa, dar acarianul dezvoltă rezistență progresivă la acestea.
O populație de albine care suprimă natural Varroa, fără chimicale, deschide o direcție radical diferită: selecția și reproducerea liniilor rezistente genetic, adaptate local. Cercetătorii de la UC Riverside subliniază că diverse programe de reproducere selectivă pentru rezistență la Varroa există deja, dar acesta este primul studiu care documentează rezistența naturală, neselecționată artificial, la o populație hibridă stabilă.
