Teleportarea cuantică nu are nimic de-a face cu teleportarea din filme. Niciun obiect fizic nu dispare dintr-un loc și nu reapare în altul. Ce se transferă este starea cuantică a unei particule — informația despre cum arată aceasta la nivel subatomic — de la o particulă la alta, fără ca această informație să călătorească fizic prin spațiu. Distincția contează pentru că tocmai această proprietate face teleportarea cuantică utilă în comunicații: informația transferată astfel nu poate fi interceptată fără a fi distrusă în procesul de interceptare.
Un consorțiu european condus de Universitatea Paderborn din Germania și Universitatea Sapienza din Roma a reușit în noiembrie 2025, pentru prima dată în istoria fizicii, să teleporteze starea de polarizare a unui foton emis de un punct cuantic la un foton emis de un alt punct cuantic, fizic separat și diferit — pe o distanță de 270 de metri prin aer liber, între două clădiri ale campusului din Roma. Studiul a fost publicat în Nature Communications.
De ce contează că punctele cuantice sunt diferite
Punctele cuantice sunt structuri semiconductoare cristaline de dimensiuni nanometrice — câteva sute de atomi — care pot emite fotoni individuali la comandă. Problema care a blocat ani de zile progresul în rețelele cuantice era că teleportarea funcționa doar între fotoni generați de aceeași sursă. Dacă sursele erau diferite, fotonii aveau proprietăți ușor diferite și nu puteau fi folosiți împreună pentru teleportare.
Echipa de la Paderborn și Sapienza a rezolvat această problemă prin inginerie cuantică: proprietățile optice și electronice ale celor două puncte cuantice au fost ajustate prin interacțiune lumină-materie, deformare mecanică pe mai multe axe și câmpuri magnetice, până când fotonii emiși de surse diferite au devenit compatibili pentru teleportare. Această reglare fină a durat aproximativ trei ani de muncă experimentală.
Experimentul concret
Instalația a folosit trei fotoni. Doi dintre ei, produși de primul punct cuantic, au fost întrețesuți — adică legați cuantic astfel încât măsurarea unuia o determină instantaneu pe a celuilalt, indiferent de distanță. Al treilea foton, emis de cel de-al doilea punct cuantic, a fost trimis prin legătura de 270 de metri prin aer liber, echipată cu sincronizare GPS, detectori ultrarapizi de fotoni individuali și sisteme de stabilizare pentru compensarea turbulenței atmosferice.
Fidelitatea teleportării — calitatea cu care starea cuantică a fost preservată în transfer — a atins 82%, cu peste 10 abateri standard peste limita clasică de 66,7%. Orice rezultat peste această limită clasică demonstrează că transferul s-a realizat prin mecanisme cuantice autentice, nu prin mijloace clasice.
Ce urmează: releele cuantice și internetul cuantic
Importanța practică a experimentului nu constă în distanța de 270 de metri — aceasta este modestă. Contează că teleportarea s-a realizat între surse independente și distincte, lucru care face posibilă construirea de rețele cu noduri multiple. Un internet cuantic funcțional necesită exact asta: noduri independente care pot transfera informație cuantică între ele, nu o singură sursă conectată la un singur receptor.
Pasul următor în arhitectura acestor rețele sunt releele cuantice — echivalentul cuantic al repetoarelor din rețelele de fibră optică clasice, care amplifică semnalul pe distanțe lungi. Fără relee, teleportarea cuantică este limitată de atenuarea fotonilor în fibră sau în aer. Cu relee funcționale, rețelele cuantice ar putea acoperi distanțe intercontinentale.
Un al doilea grup de cercetători, din Stuttgart și Saarbrücken, a publicat simultan un rezultat similar prin metode complementare de conversie de frecvență — semn că domeniul a atins un prag de maturitate tehnologică din care progresul devine mai rapid.
Aplicația finală vizată de toate aceste cercetări este comunicația absolut sigură: un canal de transmisie pe care interceptarea este fizic imposibilă fără a distruge mesajul. Nu este o promisiune pentru mâine. Este una pentru care fundamentele tocmai au fost puse.
