Peste cinci zile, companiile românești care expediază, transportă, importă sau gestionează deșeuri transfrontaliere intră sub incidența unui set de reguli europene care schimbă radical modul în care funcționează acest sector. De la 21 mai 2026, toate documentele aferente transferurilor de deșeuri între state membre UE trebuie să treacă printr-un singur sistem digital — DIWASS, acronimul de la Digital Waste Shipment System. Hârtia dispare. Sistemele naționale separate, și ele.
Schimbarea vine prin Regulamentul (UE) 2024/1157, care înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 — cadrul legal de referință în domeniu de aproape două decenii. Publicat în mai 2024, noul regulament intră acum în faza sa operațională esențială. Termenul nu a fost ales întâmplător: UE a acordat doi ani de pregătire. Întrebarea este câți operatori români s-au pregătit efectiv.
Ce face concret DIWASS
Prin acest sistem, dezvoltat de Comisia Europeană, operatorii gestionează electronic notificările de transfer, documentele de circulație și schimbul de informații cu autoritățile competente din toate statele membre. Accesul se face fie direct prin platforma web, fie printr-o conexiune API pentru companiile cu volume mari de transferuri. Documentele și informațiile aferente fiecărui transfer trebuie păstrate minimum cinci ani de la emiterea certificatului de finalizare a valorificării sau eliminării.
Sistemul nu înlocuiește doar hârtia. Înlocuiește și platformele naționale existente. În România, relația dintre DIWASS și sistemul național SIATD/RoAFM nu a fost clarificată complet la nivel operațional și legislativ — o lacună pe care specialiștii Deloitte România au semnalat-o explicit în analiza publicată săptămâna aceasta.
Un calendar cu trei etape critice
Termenul de la 21 mai 2026 e doar primul dintr-o serie. De la 21 noiembrie 2026, intră în vigoare noile reguli privind exporturile de deșeuri, cu cerințe suplimentare pentru transferurile în afara UE — inclusiv obligația explicită ca exportatorul să demonstreze că instalația de destinație funcționează în condiții echivalente standardelor europene. Iar de la 21 mai 2027, devine obligatoriu auditul instalațiilor de reciclare din țări terțe — o premieră în legislația europeană de mediu.
Un capitol separat îl reprezintă deșeurile din plastic. Tot de la 21 mai 2026, transferurile de deșeuri de plastic, inclusiv cele sub codul B3011, intră sub procedura de notificare și consimțământ prealabil. De la 21 noiembrie 2026, exporturile de deșeuri de plastic către țările non-OCDE vor fi interzise complet. Reluarea acestora, după mai 2029, va fi posibilă doar către statele aprobate explicit de Comisia Europeană.
Ce înseamnă asta pentru România
Contextul intern face presiunea și mai vizibilă. România are cel mai scăzut grad de utilizare circulară a materialelor din UE — 1,3% față de media europeană de 11,8%, conform Raportului de implementare a politicilor de mediu al Comisiei Europene. Deficitul anual de investiții în domeniul mediului e estimat la 5,4 miliarde de euro, adică 1,9% din PIB. Capacitățile interne de tratare și reciclare rămân insuficiente.
Digitalizarea fluxurilor transfrontaliere de deșeuri e un instrument de trasabilitate și control. Dar fără infrastructură internă adecvată, companiile românești riscă să se trezească blocate între obligații digitale stricte și lipsa unor instalații locale unde să trimită deșeurile care nu mai pot fi exportate.
Specialiștii avertizează că lipsa unor proceduri clare și a unor perioade de tranziție adecvate poate genera dificultăți semnificative pentru mediul de afaceri. România are cinci zile să demonstreze că nu e și de această dată ultima în clasament.
