Pe 12 mai 2026, guvernul Noii Zeelande a anunțat că va modifica legislația climatică pentru a împiedica orice acțiune juridică civilă împotriva companiilor care emit gaze cu efect de seră. Decizia, anunțată de ministrul Justiției Paul Goldsmith, vizează atât procesele în curs, cât și orice viitoare acțiuni similare. Concret, modificarea Legii privind Schimbările Climatice din 2002 va face imposibilă angajarea răspunderii civile pentru daune climatice cauzate de emisii de gaze cu efect de seră.
Decizia a venit ca răspuns direct la un caz landmark: activistul Maori Mike Smith a dat în judecată șase mari companii emitente din Noua Zeelandă, printre care gigantul lactat Fonterra, Genesis Energy, Z Energy și New Zealand Steel, susținând că emisiile lor contribuie la schimbările climatice și creează o „tulburare publică” pentru el și comunitățile sale. În 2024, Curtea Supremă a permis procesul să continue, acordând lui Smith dreptul de a-și susține argumentele în fața Înaltei Curți, unde judecarea era programată pentru 2027. Guvernul a ales să acopere legal problema înainte ca instanța să se pronunțe.
Argumentul guvernului
Ministrul Goldsmith a invocat „incertitudinea pentru mediul de afaceri și investiții” ca justificare principală. „Instanțele nu sunt locul potrivit pentru a rezolva pretențiile legate de daune climatice, iar dreptul civil nu este bine adaptat pentru a răspunde unei probleme precum schimbările climatice”, a declarat Goldsmith. Guvernul susține că răspunsul la schimbările climatice trebuie gestionat la nivel național, prin mecanisme deja existente — Legea privind Schimbările Climatice și Schema de Tranzacționare a Emisiilor — nu prin litigii individuale.
Reacții
Greenpeace Noua Zeelandă a catalogat decizia drept „abuz șocant de putere”, în timp ce președinta Lawyers for Climate Action, Jenny Cooper KC, a avertizat că lasă cetățenii fără niciun mijloc de a obține compensații de la marii emitători. Co-liderul Partidului Verde, Chlöe Swarbrick, a acuzat guvernul că „protejează profiturile marilor poluatori în detrimentul oamenilor, naturii și generațiilor viitoare.”
Contextul global
Decizia Noii Zeelande nu e izolată. Ea vine în paralel cu eforturile administrației republicane din SUA de a proteja companiile petroliere și gaziere de procese climatice la nivel federal și al mai multor state americane. Pe de altă parte, tendința globală în justiția climatică merge în direcție opusă: din Coreea de Sud în Germania, instanțele acceptă din ce în ce mai frecvent acțiuni civile legate de daune climatice.
De ce contează pentru UE și România
Litigiile climatice sunt un mecanism complementar de responsabilizare a marilor emitători, acolo unde reglementarea publică rămâne insuficientă sau lentă. În UE, cadrul legislativ — Directiva privind diligența necesară în materie de durabilitate — merge în direcție opusă Noii Zeelande, extinzând responsabilitatea companiilor pentru impactul lor de mediu. O decizie precum cea din Wellington poate inspira lobby împotriva unor mecanisme similare în alte jurisdicții.
