Peru a oprit pescuitul de hamsie, iar efectul se simte mult dincolo de coasta Pacificului. Pe 27 mai 2026, autoritățile au prelungit suspendarea până pe 10 iunie. Motivul: încălzirea apelor Pacificului și amenințarea unui fenomen El Niño. Flota pescărească spera ca interdicția să fie ridicată pe 27 mai. Nu s-a întâmplat. Iar decizia unei singure țări clatină un lanț global.
De ce contează pescuitul de hamsie din Peru
Peru găzduiește cea mai mare pescărie de hamsie din lume. Este, de fapt, cea mai mare pescărie după volum de pe planetă. Țara furnizează circa 20% din materia primă globală pentru făina și uleiul de pește. Aceste produse nu ajung pe masa noastră direct. Ele hrănesc altceva: pești de crescătorie, porci, păsări.
Cu alte cuvinte, hamsia peruană e o verigă ascunsă în lanțul alimentar mondial. Somonul de crescătorie din supermarket a mâncat, foarte probabil, făină de pește. O bună parte din ea vine din Peru. Când Peru oprește pescuitul, prețul acestei materii prime crește global.
Cum strică El Niño pescuitul de hamsie
Mecanismul e bine documentat de NOAA. În condiții normale, un fenomen numit upwelling aduce apă rece și bogată în nutrienți din adânc la suprafață. Acei nutrienți hrănesc fitoplanctonul. Fitoplanctonul hrănește hamsia. E baza întregului ecosistem.
El Niño rupe acest lanț. Apa de la suprafață se încălzește. Upwelling-ul slăbește sau se oprește complet. Fără nutrienți, fitoplanctonul dispare. Hamsia rămâne fără hrană. Atunci coboară mai adânc sau migrează în altă parte, în căutarea mâncării. Pescuitul devine nesustenabil, iar autoritățile îl închid pentru a proteja biomasa.
Precedentul costisitor din 2023
Peru știe ce înseamnă un El Niño puternic. În 2023, primul sezon de pescuit a fost anulat complet. A fost descris drept cel mai rău an din ultimele decenii. Efectele economice au fost brutale.
Țara a pierdut 0,5% din PIB-ul național. Exporturile de făină și ulei de pește au scăzut cu peste 1,4 miliarde de dolari. Mii de familii dependente de pescuit au fost lovite. Porturile pescărești, scrie presa de specialitate, arătau ca niște orașe-fantomă. De aceea, autoritățile sunt prudente acum. Cota pentru 2026 a fost deja redusă la 1,9 milioane de tone.
Cine câștigă și cine pierde
Pe termen scurt, pierd pescarii peruani. Fiecare zi de interdicție înseamnă venituri ratate. Pierd și companiile de procesare, care au investit în infrastructură și linii de finanțare pentru a rezista perioadei grele.
Pe termen lung, însă, oprirea protejează resursa. Dacă hamsia e lăsată să se refacă, pescăria supraviețuiește. Dacă e exploatată în plin El Niño, riscă colapsul. E un compromis clasic: pierdere acum, sustenabilitate mai târziu.
Pentru România, legătura pare îndepărtată, dar nu este. Prețul hranei pentru animale e global. Acvacultura europeană, inclusiv crescătoriile de pește de la noi, depinde de făina de pește. Mai puțină hamsie peruană înseamnă costuri mai mari pentru fermierii din toată lumea. Iar acele costuri ajung, în final, în prețul de la raft. Un fenomen din Pacific se transformă, pas cu pas, într-o factură mai mare la carne și pește în Europa.
