În iunie 2025, Dunărea înregistra cel mai mic debit din ultimii 20 de ani pentru această lună: 2.200 de metri cubi pe secundă. Media istorică pentru iunie: 6.400 de metri cubi. Mai puțin de o treime. În august 2025, debitul la intrarea în țară era staționar la 2.150 mc/s — jumătate din media multianuală a lunii august. Feribotul Bechet-Oreahovo a fost suspendat între 3 și 15 iulie din cauza nivelului scăzut al apei.
Delta Dunării funcționează cu o treime din apa pe care ar trebui să o primească.
Aceasta nu e o urgență de o vară. E un trend documentat. 2022, 2023 și 2024 au fost printre cei mai secetoși ani din istoria recentă a României. Ecosistemul deltaic — cel mai mare din Europa, cu 5.800 km² — funcționează sub stres hidrologic sever. Stufărișurile se retrag. Lacurile se eutrofizează. Speciile de pești care depind de pulsul inundațiilor pentru reproducere pierd habitate de cuibărit și depunere a icrelor.
Răspunsul statului: absent sistematic. Răspunsul Rewilding Europe: activ, documentat, finanțat european.
Ce a distrus România în Delta Dunării
Povestea degradării Deltei Dunării e mai veche de o generație. Până în 1990, România construise peste 1.753 de kilometri de canale artificiale în deltă — o rețea care a modificat radical dinamica hidrologică naturală. Suprafața îndiguită ajunsese la 97.408 de hectare — aproximativ 22% din suprafața totală a deltei.
În amonte, din 540.000 de hectare de luncă inundabilă a Dunării, circa 450.000 de hectare fuseseră complet scoase din circuitul natural prin îndiguire și desecări. Poldere agricole, piscicole și de stuf au înlocuit ecosisteme care filtrau apa, rețineau aluviunile și asigurau habitat pentru sute de specii.
Efectele au fost rapide și documentate: aridizarea solurilor, pierderea echilibrului microclimatic, eutrofizarea lacurilor, colapsul populațiilor de pești. Între 1994 și 2003, circa 15% din zona îndiguită a fost redată circuitului natural printr-un program de reconstrucție ecologică. A rămas 85%.
Ce face Rewilding Europe și ce rezultate are
Rewilding Europe lucrează în Delta Dunării din 2011. Parteneri locali: Rewilding Romania — fundație înregistrată în România în 2023 — Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării, WWF România și Verde e Moldova.
Obiectivul declarat: restaurarea ecologică a 40.000 de hectare de habitat umed și terestru, folosind principii de rewilding la scară de peisaj. Finanțarea principală: 2,1 milioane euro din programul Endangered Landscapes Programme, plus fonduri UE prin proiectul LIFE Danube Floodplains.
Rezultatele sunt concrete și verificabile. Mai multe sisteme de lacuri au fost revitalizate prin reconectarea cu dinamica fluviului Dunărea. Insulele Babina și Cernovka — pe partea română — au fost reflodate parțial. Procesele naturale de inundare au fost restaurate pe sectoare importante. Populațiile de pelican dalmațian — specie emblematică — au crescut: între 446 și 486 de perechi cuibăritoare în sectorul român, față de 252-432 în ultimul deceniu.
Grazing natural a fost reinstalat pe insulele restaurate, cu bivoli de apă, cai Konik, cerbi roșii și cerbi lopătari. Vegetația s-a adaptat, structura habitatelor s-a diversificat.
Proiectul LIFE Danube Floodplains a primit Premiul LIFE pentru Protecția Naturii și Biodiversității la EU Green Week 2026 — cea mai importantă recunoaștere europeană pentru proiecte de mediu.
Ce face statul român și unde lipsește
Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării — ARBDD — e partener în proiectele de rewilding. Rolul ei e de autoritate de management al rezervației, nu de motor al restaurării.
Statul român nu a inițiat niciun program propriu de restaurare la scară cu finanțare națională. Toate proiectele de restaurare din deltă sunt finanțate european sau internațional: LIFE, Endangered Landscapes Programme, fonduri structurale europene.
Reforma ARBDD — solicitată de organizațiile de mediu — rămâne nefinalizată. Indicatorii de performanță publici pentru starea ecosistemelor din deltă nu există într-o formă centralizată și actualizată. Nu există o evaluare publică anuală a suprafeței de zone umede funcționale.
WWF România atrăgea atenția în februarie 2026 că un risc concret persistă chiar în zonele deja restaurate. Zona Carasuhat — restaurată parțial — riscă să fie din nou desecată din cauza unui proces inițiat de proprietarii de terenuri. Restaurarea poate fi reversibilă dacă cadrul legal nu o protejează.
Legea privind cadrul general pentru activitățile de pescuit, adoptată în intervalul 2024-2026, a redefinit principiile conservării habitatelor acvatice. Efectele practice în deltă — în termeni de populații de pești și habitate funcționale — rămân de evaluat.
Dunărea seacă și ecosistemul cedează
Debitul Dunării nu e controlabil de România singură. Fluviul parcurge 10 țări. Schimbările climatice reduc precipitațiile în bazinul hidrografic superior. Gestionarea barajelor din amonte — Serbia, Austria, Germania — afectează pulsul inundațiilor la care ecosistemul deltaic s-a adaptat în mii de ani.
Canalul Bâstroe — adâncit de Ucraina — deviază o parte din debitul Dunării. România a solicitat evaluări de impact. Evaluările sunt în curs.
Debitul mic al Dunării în 2025 nu e o anomalie izolată. E un simptom al presiunilor convergente: secetă structurală, gestionare deficitară a bazinului, pierderea zonelor umede care tamponau variațiile de debit.
Rewilding Europe restaurează 40.000 de hectare cu 2,1 milioane de euro. Statul român a irosit zeci de miliarde de lei în scheme agricole pe fostele poldere ale deltei. Ecuația nu se echilibrează.
Delta Dunării are nevoie de apă, de suprafețe umede funcționale și de un stat care să trateze restaurarea ca prioritate, nu ca proiect european delegat altora.
