În 100 de zile de conflict în Orientul Mijlociu, Uniunea Europeană a plătit 47 de miliarde de euro în plus pentru importurile de combustibili fosili. Nicio moleculă de energie în plus. Același volum, prețuri mai mari. „Acesta este prețul dependenței”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene pe 8 iunie 2026.
Prețul gazelor naturale în Europa a crescut cu 50-60% față de nivelul anterior conflictului. Prețul petrolului a depășit 90 de dolari pe baril. Benzina și motorina au trecut de 2 euro pe litru în Germania. În România, facturile la gaze au crescut cu până la 60% pentru companii de la 1 aprilie 2026, când a expirat plafonarea prețurilor pentru consumatorii industriali.
România e printre cele mai expuse țări din Europa Centrală și de Est. ING a identificat România, Turcia și Ungaria ca cele mai vulnerabile economii din regiune la șocul energetic din Orientul Mijlociu. Motivul: dependență ridicată de importurile de energie, infrastructură de stocare limitată și o monedă care a intrat deja sub presiune în 2025.
De ce România e mai vulnerabilă decât media UE
România produce gaze naturale din Marea Neagră și din zăcămintele terestre. Nu e un importator net la nivel agregat. Dar producția internă nu acoperă cererea în perioadele de vârf. Și prețurile interne sunt legate de cotațiile europene prin mecanismul de piață liberalizat din 2021.
Plafonarea prețurilor la gaze pentru populație a expirat la 1 aprilie 2026. Guvernul a introdus un nou mecanism parțial de protecție prin OUG nr. 5/2026, care stabilește o componentă de achiziție reglementată pentru consumatorii casnici și producătorii de energie termică până în martie 2027. Componenta de furnizare rămâne liberă. Factura finală — mai mare decât înainte.
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat că nu va exista un „șoc” pentru populație, dar că o parte din creșteri se va regăsi în tarifele la electricitate. E o proiecție optimistă într-un context în care Strâmtoarea Ormuz rămâne închisă parțial, iar Banca Mondială estimează că prețurile energiei vor crește cu 24% în 2026 față de 2025.
Ce face UE și ce face România
Comisia Europeană a activat răspunsuri în cascadă. Pe 29 aprilie 2026, a adoptat un cadru temporar de ajutor de stat pentru sectoarele afectate de criza din Orientul Mijlociu. A lansat AccelerateEU — un pachet de măsuri pentru accelerarea tranziției energetice ca răspuns la dependența de fosile. Alocă 30 de miliarde de euro din ETS pentru proiecte industriale de decarbonizare. Spania a mobilizat 5 miliarde de euro în 80 de măsuri de reducere a impactului, inclusiv TVA redus la 10% pe toate formele de energie.
România a adoptat OUG nr. 5/2026 pentru gazele populației. Nu a anunțat un pachet de măsuri comparabil cu cel spaniol sau francez. Nu a accelerat procedurile pentru capacitățile de stocare a gazelor. Nu a anunțat măsuri specifice pentru IMM-urile afectate de creșterile de 60% la gaze industriale.
Scenariul prelungit: ce se întâmplă dacă conflictul continuă
Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene a publicat în mai 2026 un scenariu de stres: dacă traficul prin Strâmtoarea Ormuz rămâne sever restricționat până la sfârșitul lui 2026, prețul petrolului ar putea atinge 180 de dolari pe baril în trimestrul patru, iar gazele ar putea ajunge la 80 de euro pe MWh — față de 42 euro în scenariul de bază.
În acest scenariu, factura energetică a UE ar depăși 340 de miliarde de euro pentru întregul an 2026. România, cu o pondere a cheltuielilor energetice de 20% din bugetul gospodăriei — dublu față de media UE — ar fi printre statele cu cel mai mare impact social per capita.
Tranziția energetică nu mai e un subiect de mediu în 2026. E un subiect de securitate economică. Fiecare panou solar instalat, fiecare pompă de căldură conectată, fiecare megawatt de capacitate de stocare reprezintă o reducere a expunerii la ce se întâmplă în Strâmtoarea Ormuz. România înțelege asta în declarații. Nu o arată în bugete.
