Poluarea navelor de croazieră nu rămâne pe mare. Când un vas uriaș intră în port și își ține motoarele pornite, fumul ajunge pe chei, pe terase, în apartamentele din apropiere și în plămânii oamenilor care locuiesc sau lucrează acolo. Mirosul poate dispărea după plecarea navei. Particulele ultrafine sunt mai greu de observat și mult mai ușor de inhalat.
O cercetare realizată într-un port european arată că aceste particule pot face mai mult decât să irite căile respiratorii. În testele de laborator, poluarea asociată navelor de croazieră a declanșat inflamație și a slăbit unele mecanisme prin care celulele pulmonare răspund la infecțiile virale. Nu înseamnă că o zi petrecută lângă un port provoacă automat boală. Înseamnă că fumul navelor poate pregăti un teren mai vulnerabil.
Ce conține poluarea navelor de croazieră
Cercetătorii au colectat particule din mai multe zone ale unui port aglomerat și le-au separat în funcție de dimensiune. Apoi au analizat compoziția lor și efectele asupra unor modele de celule epiteliale din căile respiratorii și alveole. Studiul publicat în Environment International a găsit concentrații ridicate de vanadiu, nichel și cobalt în particulele provenite din zona navelor de croazieră, mai ales în fracția ultrafină.
Particulele ultrafine au dimensiuni sub 100 de nanometri. Nu se văd ca fumul gros și nu se depun imediat pe suprafețe. Pot pătrunde adânc în plămâni, până în zonele unde oxigenul trece în sânge. Dimensiunea lor le permite să intre în contact direct cu țesuturi sensibile și să transporte metale și alți compuși rezultați din arderea combustibililor marini.
Dintre probele analizate, particulele ultrafine asociate croazierelor au produs cel mai puternic răspuns inflamator. Cercetătorii au observat și reducerea semnalelor antivirale, adică a reacțiilor prin care celulele detectează și încearcă să limiteze multiplicarea unui virus.
Vanadiul a repetat o parte din efecte
Vanadiul este folosit frecvent ca indicator al emisiilor rezultate din arderea combustibililor grei pentru nave. În laborator, expunerea separată la acest metal a reprodus o parte dintre efectele provocate de particulele ultrafine: inflamație mai puternică și o apărare antivirală mai slabă.
Celulele expuse au devenit mai vulnerabile la infecția virală folosită în experiment. Aceasta este o observație de laborator, nu dovada că locuitorii unui port vor face automat infecții mai grave. Studiul arată însă un mecanism plauzibil: poluarea irită țesutul, dereglează răspunsul celular și poate lăsa virusul să găsească o apărare mai puțin eficientă.
Este o diferență importantă. Poluarea nu aduce virusul. Poate însă modifica organismul care îl întâlnește. Un plămân inflamat nu pornește lupta din același punct ca unul care nu a fost expus repetat la particule și metale toxice.
Portul nu se termină la gard
Navele de croazieră sunt prezentate ca motoare pentru turism și economie locală. Ele aduc mii de pasageri, consum și vizibilitate. Dar o navă este și un oraș plutitor care are nevoie permanentă de energie. Când nu se conectează la electricitatea de la țărm, motoarele pot continua să funcționeze în timpul staționării.
Astfel, poluarea nu rămâne în larg. Se acumulează chiar lângă comunități. Sunt expuși angajații portuari, echipajele, șoferii, comercianții și oamenii care locuiesc în cartierele apropiate. Copiii, vârstnicii și persoanele cu astm, bronșită ori boli cardiovasculare pot fi mai vulnerabile la aerul încărcat.
În Southampton, discuția despre nave și sănătate este veche tocmai pentru că portul este lipit de oraș. Situația nu poate fi copiată mecanic peste Constanța, unde traficul naval, condițiile meteorologice și structura portului sunt diferite. Dar întrebarea este valabilă și pentru România: cât de bine măsurăm particulele ultrafine și poluarea metalică în apropierea zonelor portuare?
Ce poate reduce fumul din porturi
Una dintre soluții este alimentarea navelor cu electricitate de la țărm. Vasul își poate opri motoarele auxiliare în timpul staționării și poate folosi energia din rețeaua portului. Efectul local este direct: mai puține gaze și particule eliberate lângă oraș.
Soluția cere însă investiții atât din partea portului, cât și a operatorilor. Navele trebuie echipate pentru conectare, iar infrastructura trebuie să ofere suficientă putere. Dacă electricitatea este produsă din surse foarte poluante, emisiile nu dispar complet, ci sunt mutate. Pentru oamenii care locuiesc lângă chei, reducerea fumului local rămâne totuși importantă.
Alte măsuri includ combustibili mai curați, filtre, limite stricte de emisii, reducerea timpului petrecut cu motoarele pornite și monitorizare continuă în cartierele portuare. Fără măsurători, poluarea rămâne ușor de minimalizat. Nu o vezi, nu o numeri și, în cele din urmă, pretinzi că nu există.
Vacanța unora nu trebuie respirată de ceilalți
Croazierele vând imaginea aerului liber, a mării și a libertății. În spatele fotografiei rămân motoare suficient de mari pentru a alimenta mii de cabine, restaurante, piscine și instalații. Costul nu se vede în biletul turistului, dar poate ajunge în aerul respirat de comunitatea care primește nava.
Cercetarea nu demonstrează că navele de croazieră provoacă singure infecții virale. Arată ceva mai precis și mai incomod: particulele lor pot inflama celulele pulmonare și pot slăbi răspunsul antiviral în laborator. Portul aduce bani într-o zi. Aerul murdar poate rămâne în corp mult după ce vasul a ieșit din largul privirii.
