Poluarea cu PFAS în Belgia nu mai este tratată doar ca un dosar de mediu. A ajuns în fața unei instituții europene pentru drepturi sociale, după ce autoritățile au fost acuzate că au știut ani la rând cât de gravă era contaminarea și nu au protejat suficient populația.
Organizația juridică de mediu ClientEarth a depus o plângere împotriva statului belgian la Comitetul European pentru Drepturi Sociale, organism al Consiliului Europei. Reclamația leagă expunerea la „chimicalele eterne” de dreptul oamenilor la sănătate și la un mediu sigur. Miza nu mai este doar cine a poluat, ci și ce obligații are statul atunci când știe că apa, solul și sângele locuitorilor sunt contaminate.
Belgia are cea mai gravă poluare cu PFAS din Europa
Potrivit Euronews, Belgia are cele mai ridicate niveluri de contaminare cu PFAS dintre țările europene. Informația se bazează pe harta realizată de Forever Pollution Project, care a inventariat zonele contaminate de pe continent.
Printre punctele fierbinți se află Zwijndrecht, localitate apropiată de Anvers și de fabrica grupului american 3M. La Chièvres, în apropierea graniței cu Franța, contaminarea a fost legată de activitatea unei baze aeriene. PFAS au fost identificate și la Bruxelles, inclusiv în zonele Anderlecht și Uccle.
În unele dintre aceste locuri, oamenii au aflat târziu că grădina, apa sau alimentele produse lângă casă puteau reprezenta surse de expunere. Un locuitor din Zwijndrecht citat de ClientEarth spune că poluarea a schimbat felul în care își privește propria locuință. Grădina nu mai este un spațiu de liniște atunci când părinții se întreabă dacă cei mici se pot juca în siguranță.
Autoritățile ar fi știut cu ani înaintea scandalului
Plângerea nu se bazează doar pe dimensiunea contaminării. ClientEarth acuză și întârzierea reacției publice. „Autoritățile aveau informații despre această contaminare de ani, dacă nu de decenii”, a declarat pentru Euronews Hélène Duguy, avocat specializat în dreptul mediului.
În cazul Zwijndrecht, agențiile flamande cunoșteau problema înainte ca scandalul să izbucnească public, în 2021. Euronews notează că reprezentanți ai companiei 3M și ai instituțiilor regionale discutaseră încă de la începutul anilor 2000 despre poluarea din apropierea fabricii, dar amploarea ei a fost subestimată.
O instanță din Bruxelles a stabilit în 2024 că autoritățile flamande nu s-au comportat ca o administrație „normală și diligentă”, deși aveau informații despre contaminare. Pentru ClientEarth, nu este vorba despre o greșeală izolată, ci despre un eșec sistemic: statul a avut date, dar nu a avertizat, monitorizat și protejat populația suficient de repede.
Ce sunt PFAS și de ce rămân atât de mult în corp
PFAS reprezintă o familie de peste 10.000 de substanțe sintetice folosite pentru rezistența lor la apă, grăsime și pete. Pot apărea în tigăi antiaderente, ambalaje alimentare, textile impermeabile, spume pentru stingerea incendiilor, produse cosmetice și numeroase procese industriale.
Sunt numite „chimicale eterne” deoarece legăturile lor chimice sunt extrem de greu de rupt. Odată ajunse în sol și apă, pot rămâne acolo zeci sau sute de ani. Unele se acumulează și în organism.
Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului a clasificat PFOA drept cancerigen pentru oameni, iar PFOS drept posibil cancerigen. Expunerea la diferite tipuri de PFAS a mai fost asociată cu probleme de fertilitate, efecte metabolice, răspuns imun redus și tulburări ale dezvoltării.
Copiii și femeile însărcinate sunt printre grupurile vulnerabile invocate în plângere. PFAS pot traversa placenta și pot ajunge la făt. Unele substanțe pot fi transferate și prin laptele matern. Poluarea nu se oprește, așadar, la generația care a locuit lângă fabrică sau bază militară.
De la poluare industrială la drepturile omului
ClientEarth cere Belgiei măsuri concrete: restricționarea întregii familii PFAS, monitorizarea biologică sistematică a populației și accelerarea curățării zonelor contaminate. Organizația susține că statul are obligația de a preveni expunerea, nu doar de a interveni după ce analizele de sânge confirmă problema.
Comitetul European pentru Drepturi Sociale ar urma să decidă în 2027 dacă plângerea este admisibilă. O hotărâre finală ar putea veni în doi sau trei ani. Cazul poate deveni important și pentru alte țări europene, deoarece mută discuția din zona standardelor chimice într-un teritoriu mai apăsat: protecția sănătății ca obligație fundamentală a statului.
Legătura cu România este directă. PFAS nu sunt monitorizate suficient de transparent, iar informațiile despre contaminarea apei, solului sau nămolurilor rămân fragmentate. Aeroporturile, platformele industriale, depozitele de deșeuri și zonele unde au fost folosite spume antiincendiu pot deveni surse de contaminare de lungă durată.
Cazul Belgiei arată ce se întâmplă când autoritățile tratează poluarea drept problemă tehnică, iar oamenii o trăiesc în grădină, în pahar și în sânge. Chimicalele eterne nu dispar prin tăcere administrativă. Iar atunci când statul știe și nu acționează, poluarea încetează să mai fie doar accident. Devine o problemă de drepturi.
