O parte din haine dispare la fiecare spălare. Nu vedem lipsa în material, dar o putem găsisături, suficient de mici pentru a trece prin instalațiile casnice și, uneori, prin sistemele de epurare. În cazul poliesterului, nailonului sau acrilului, aceste fragmente sunt microplastice.
Uniunea Europeană analizează măsuri prin care filtrele capabile să rețină microfibrele ar putea deveni echipamente standard pentru mașinile de spălat noi. O asemenea obligație nu a fost încă adoptată la nivel comunitar, dar presiunea asupra Comisiei Europene crește. Organizații de mediu, cercetători și producători de tehnologii de filtrare susțin că soluția poate opri poluarea înainte ca fibrele să ajungă în canalizare.
Cum ajung microplasticele din haine în apă
Hainele sintetice sunt frecate, răsucite și clătite în timpul fiecărui ciclu de spălare. Mișcarea mecanică, temperatura și detergenții desprind fibre microscopice din material. Acestea sunt evacuate odată cu apa murdară.
Materialele sintetice, precum poliesterul, acrilul și nailonul, reprezintă aproximativ 60% din haine și 70% din textilele utilizate în locuințe, potrivit datelor citate de The Pew Charitable Trusts. Fibrele se desprind nu doar la spălare, ci și în timpul producției, purtării și eliminării textilelor.
La nivel mondial, peste 200.000 de tone de microplastice provenite din textile sintetice ar putea ajunge anual în mediul marin. În Uniunea Europeană, textilele sunt considerate a patra sursă majoră de poluare cu microplastice, după vopsele, uzura anvelopelor și granulele industriale de plastic.
Odată eliberate, fibrele sunt aproape imposibil de recuperat din ecosisteme. Un tricou poate fi aruncat sau reciclat. Firul microscopic desprins din el poate circula prin râuri, sedimente, aer și lanțuri alimentare fără să mai poată fi urmărit.
Cum funcționează filtrul montat la mașina de spălat
Filtrul este amplasat pe traseul apei evacuate de mașină. Înainte ca apa să intre în canalizare, aceasta trece printr-o plasă foarte fină, care reține fibrele textile și alte particule solide.
Unele sisteme pot fi montate în exteriorul mașinii, prin conectarea la furtunul de evacuare. Altele sunt integrate direct de producător. Tehnologiile avansate curăță automat suprafața filtrului după fiecare spălare, pentru a evita blocarea instalației.
Compania britanică Matter Industries afirmă că sistemul său poate captura până la 97% dintre microfibrele evacuate. Tehnologia a fost integrată în anumite echipamente produse în colaborare cu Bosch și Siemens. Potrivit informațiilor prezentate de Euronews, dispozitivul colectează atât fibre sintetice, cât și fragmente de bumbac, praf, fire de păr sau particule provenite de pe piele.
Reziduurile trebuie îndepărtate periodic și aruncate la gunoi. Ele nu trebuie spălate în chiuvetă, deoarece ar reintra în sistemul de canalizare. Reciclarea acestui amestec rămâne dificilă, iar depozitarea controlată este, pentru moment, una dintre variantele disponibile.
De ce filtrul nu rezolvă singur problema
Filtrarea poate reduce rapid cantitatea de fibre evacuate de gospodării, dar intervine la capătul procesului. Poluarea începe din fabrică, continuă în timpul purtării hainelor și depinde de modul în care sunt proiectate materialele.
O țesătură slabă, fabricată pentru a fi purtată puțin și înlocuită repede, poate pierde fibre înainte de prima spălare. Din acest motiv, organizațiile de mediu cer Uniunii Europene să introducă și standarde privind rezistența textilelor, cantitatea de fibre eliberate și transparența compoziției.
Strategia europeană pentru textile sustenabile și circulare prevede măsuri pentru reducerea eliberării neintenționate de microplastice. Comisia urmărește ca, până în 2030, produsele textile introduse pe piața europeană să fie mai durabile, reparabile și reciclabile.
Mai multe organizații au avertizat însă că studiile preliminare realizate pentru viitoarele cerințe de ecodesign nu includ încă măsuri suficient de clare privind pierderea microfibrelor. Filtrul poate opri o parte din poluare, dar nu poate transforma un material prost într-un produs durabil.
Ce ar însemna o asemenea regulă pentru România
Pentru consumatorii români, o obligație europeană ar însemna că mașinile de spălat noi ar putea fi comercializate cu filtre integrate, fără ca fiecare gospodărie să cumpere separat un dispozitiv. Prețul aparatelor ar putea crește, iar utilizatorii ar trebui să curețe și să întrețină filtrul.
Beneficiul ar apărea în sistemele de canalizare și epurare. Stațiile de tratare pot reține o parte importantă din particule, dar eficiența diferă în funcție de tehnologie. Fibrele capturate ajung adesea în nămolurile de epurare, care pot fi folosite în agricultură, transferând poluarea din apă în sol.
O reglementare comună ar trebui să stabilească nu doar existența filtrului, ci și eficiența minimă, dimensiunea particulelor reținute, modul de întreținere și responsabilitatea pentru reziduurile colectate. Fără standarde, eticheta „filtru de microplastic” poate ascunde diferențe tehnologice majore.
Mașina de spălat a fost proiectată să scoată murdăria din haine. Noua provocare este să nu o trimită, sub o formă invizibilă, direct în natură.
