O scădere de 15% poate suna ca o victorie. În comerțul european cu aripioare de rechin, ea înseamnă doar că un flux foarte mare a devenit puțin mai mic. Uniunea Europeană continuă să exporte mii de tone anual, iar Comisia analizează dacă regula prin care înotătoarele trebuie să rămână atașate corpului până la debarcare ar trebui extinsă și asupra comerțului.
Comerțul cu aripioare de rechin în UE a scăzut în 2025, potrivit datelor Eurostat prezentate de Comisia Europeană. Media ultimilor cinci ani rămâne însă de aproximativ 2.200 de tone pe an. Aproape 98% provin de la rechinul-albastru, iar restul în principal de la rechinul mako cu înotătoare scurte, o specie mai vulnerabilă.
Interdicția finningului nu oprește comerțul
Practica numită „finning” presupune tăierea înotătoarelor și aruncarea corpului în mare, uneori când animalul este încă viu. În apele UE și pe navele europene, metoda este interzisă. Regula „fins naturally attached” obligă pescarii să aducă rechinul la țărm cu înotătoarele atașate.
Cadrul european pentru protejarea rechinilor reduce riscul ca navele să păstreze doar partea cea mai valoroasă și să ascundă numărul animalelor capturate. Nu interzice însă pescuitul legal al speciilor permise și nici exportul înotătoarelor detașate după debarcare. Un produs poate proveni dintr-un rechin adus întreg la port și poate intra apoi în același circuit comercial internațional.
Această diferență este esențială. Interzicerea unei metode crude nu înseamnă oprirea pieței care îi oferă valoare. Cât timp înotătoarea poate fi vândută separat, presiunea economică rămâne, iar trasabilitatea trebuie să urmărească specia, zona de captură, nava și traseul produsului.
Scăderea exporturilor nu înseamnă refacerea populațiilor
Analiza publicată de Euronews arată că exporturile UE au coborât cu 15% între 2024 și 2025. Reducerea este asociată cu controale mai stricte, cerințe de trasabilitate și extinderea protecției internaționale pentru mai multe specii prin convenția CITES.
Rechinul-albastru domină comerțul european deoarece este mai numeros și susține capturi comerciale importante. Eticheta „mai rezilient” nu înseamnă însă invulnerabil. Specia crește lent comparativ cu mulți pești osoși, se maturizează târziu și traversează zone aflate sub jurisdicții diferite. O captură considerată suportabilă într-o regiune poate contribui la presiune cumulată pe întregul Atlantic.
Rechinii sunt prădători care influențează structura lanțurilor trofice. Dispariția lor poate modifica numărul și comportamentul altor specii, cu efecte asupra recifelor, peștilor comerciali și echilibrului ecosistemelor. Comerțul nu trebuie evaluat doar după tonele exportate, ci și după starea populațiilor din care provin capturile.
Spania rămâne principalul exportator european, urmată la distanță de Portugalia, Țările de Jos, Franța și Italia. Destinațiile importante sunt piețe asiatice în care aripioarele sunt folosite mai ales pentru supă și pentru produse asociate statutului social. Lanțul leagă astfel flotele europene de o cerere aflată la mii de kilometri. Reducerea consumului în țările cumpărătoare și limitarea exportului în țările furnizoare trebuie să avanseze împreună.
Bruxellesul analizează o interdicție mai largă
Peste un milion de europeni au semnat inițiativa „Stop Finning – Stop the Trade”, cerând interzicerea importului, exportului și tranzitului de aripioare desprinse. Comisia a răspuns printr-o evaluare a impactului economic, social și ecologic al extinderii regulii privind înotătoarele atașate la toate produsele introduse pe piața UE sau tranzacționate internațional.
Calendarul oficial al Comisiei arată că studiul extern a fost finalizat în martie 2026, iar evaluarea de impact este așteptată spre sfârșitul anului. Din 2025, 13 coduri vamale noi permit separarea mai clară a înotătoarelor și carcaselor în statistici.
O interdicție asupra produselor desprinse ar face controlul mai simplu și ar reduce rolul UE ca platformă de export. Ar aduce și costuri pentru flote, procesatori și porturi, iar industria va cere excepții. Întrebarea politică este dacă eficiența economică a lanțului comercial cântărește mai mult decât protecția unor animale cu ritm lent de reproducere.
România nu este în afara acestei piețe
România nu se află printre marii exportatori europeni, dar participă la piața unică, la controlul vamal și la votul asupra regulilor comune. Produse din rechin pot ajunge în restaurante, magazine sau suplimente fără ca publicul să recunoască întotdeauna specia ori originea.
Autoritățile veterinare și vamale trebuie să poată verifica denumirea comercială, codul vamal și documentele CITES. În Marea Neagră, protecția peștilor cartilaginoși cere date mai bune despre capturile accidentale și despre vânzarea sub denumiri generale. Trasabilitatea începe acolo unde eticheta încetează să ascundă animalul.
Exporturile au scăzut, dar rechinul nu simte procentul european. Simte cârligul, captura și cât timp îi trebuie populației să înlocuiască fiecare exemplar scos din ocean.
