Panourile fotovoltaice par independente de lumea din jur. Nu așteaptă un vapor cu gaz și nici un tren cu cărbune. Au însă nevoie de un lucru pe care sistemele energetice îl consideră aproape garantat: lumină suficientă. În vara lui 2023, fumul incendiilor canadiene a arătat cât de fragilă poate fi această presupunere.
O analiză publicată pe 28 iulie estimează că fumul a redus cu 2,8% producția solară modelată în America de Nord și Europa, între mai și septembrie 2023. Deficitul calculat a ajuns la 6,38 terawați-oră, iar pierderea economică a fost evaluată la 1,88 miliarde de dolari. Nu s-au oprit panourile. S-a întunecat drumul luminii până la ele.
Fumul incendiilor poate tăia producția la mii de kilometri
Incendiile eliberează cantități uriașe de particule și gaze. O parte rămâne aproape de sol și afectează direct sănătatea. Altă parte urcă și este purtată de curenți atmosferici peste țări și oceane. Aerosolii absorb sau împrăștie radiația solară înainte ca aceasta să ajungă la suprafață.
În 2023, norii de fum canadieni au traversat Atlanticul. Cerul european nu a fost mereu vizibil cenușiu, dar atmosfera s-a schimbat. Modelul folosit a comparat două scenarii: unul cu emisiile incendiilor și unul fără ele. Diferența a arătat câtă energie solară s-a pierdut din cauza fumului.
Rezultatele au o marjă largă de incertitudine. Deficitul de 6,38 TWh vine cu o variație statistică importantă. Asta nu anulează fenomenul. Arată cât de greu este să separi fumul de nori, temperatură, umiditate și celelalte elemente care schimbă producția fotovoltaică.
Criza climatică lovește chiar infrastructura construită împotriva ei
Aici apare paradoxul. Energia solară este extinsă pentru a reduce consumul de combustibili fosili și emisiile care încălzesc clima. În același timp, incendiile tot mai mari pot reduce temporar randamentul acestei infrastructuri. Criza climatică nu atacă doar orașe și păduri. Intră și în calculele rețelei electrice.
Energia lipsă trebuie înlocuită. Dacă sistemul nu are suficiente baterii, hidrocentrale flexibile sau conexiuni bune cu alte regiuni, sunt pornite centrale pe gaz ori cărbune. Analiza estimează o povară suplimentară de 2,083 milioane de tone de dioxid de carbon asociată înlocuirii producției pierdute.
Se formează astfel un cerc greu de rupt. Incendiile reduc energia curată, rețeaua compensează cu surse mai poluante, iar emisiile adăugate întrețin încălzirea care favorizează alte incendii. Fumul nu sparge panoul. Îl obligă să lucreze într-o lume mai întunecată.
Europa a pierdut mai mulți bani decât arată cantitatea de energie
Pierderea fizică a fost mai mare în America de Nord, mai aproape de incendii. Costul economic estimat a fost însă mai ridicat în Europa. Prețul energiei, structura pieței și sursele folosite pentru compensare pot face ca același kilowatt-oră lipsă să valoreze diferit de la o regiune la alta.
Riscul nu este doar financiar. Operatorii de rețea își construiesc prognozele pe date meteo, imagini satelitare și modele atmosferice. Un nor de fum transportat peste ocean poate schimba rapid producția așteptată. Când diferența dintre prognoză și realitate crește, echilibrarea sistemului devine mai scumpă și mai dificilă.
În plus, fumul se poate depune pe suprafața panourilor. Efectul diferă de reducerea luminii din atmosferă, dar poate adăuga o pierdere locală. Curățarea cere apă, personal și acces. În perioadele secetoase, exact apa necesară poate fi deja o resursă disputată.
Impactul poate apărea exact în zilele în care consumul este ridicat. Vara, aerul condiționat împinge cererea în sus, iar o scădere neașteptată a producției solare lasă mai puțin spațiu de manevră. O rețea pregătită pentru media sezonului poate fi surprinsă de câteva ore cu fum dens și cer opac.
România are nevoie de solar și de o rețea care suportă surprizele
România își mărește rapid capacitatea fotovoltaică. Parcurile mari, instalațiile de pe acoperișuri și prosumatorii schimbă profilul producției. Beneficiul este real. La fel și dependența de o atmosferă pe care rețeaua nu o poate controla.
Fumul incendiilor din Balcani, Ucraina sau bazinul mediteraneean poate ajunge deasupra României. Praful saharian, norii și temperaturile extreme adaugă alte variații. Soluția nu este încetinirea energiei solare, ci completarea ei cu stocare, rețele moderne și prognoze mai bune.
Bateriile pot acoperi orele dificile. Hidrocentralele pot compensa variațiile rapide. Interconectările pot aduce energie din regiuni mai puțin afectate. Iar distribuirea parcurilor în zone diferite reduce riscul ca un singur episod atmosferic să lovească întregul sistem.
Planificarea trebuie să includă și episoade rare, nu doar zilele în care prognoza se potrivește perfect cu realitatea.
Tranziția energetică a fost proiectată mult timp cu ochii la coșurile centralelor. Noul risc vine din cer și nu respectă granițele. Un parc fotovoltaic poate fi impecabil întreținut, iar soarele să ajungă la el prin fumul unei păduri aflate la mii de kilometri.
