Incendiu de padure - Foto Emma Renly Unsplash

După trecerea focului, echipele din Kalimantan de Vest nu au găsit doar cenușă și copaci negri. În apropierea unui drum din Ketapang, pe insula Borneo, au descoperit un pangolin ars, mai mulți șerpi morți și cuiburi de albine distruse. Incendiile din Borneo au o față pe care imaginile din satelit nu o surprind: animalele care nu reușesc să plece.

Descoperirile au fost făcute în timpul operațiunilor de stingere din satul Sungai Awan Kiri. Personalul Manggala Agni, structura indoneziană specializată în combaterea incendiilor forestiere și de vegetație, avertizează că episoadele repetate afectează direct fauna și distrug habitatul pe care aceasta îl folosește.

Incendiile din Borneo nu ard toate animalele în același fel

Unele specii detectează incendiul repede și se pot deplasa pe distanțe mari. Altele depind de ascunzători, se mișcă lent sau rămân prinse între fronturile de foc.

În terenul ars din Ketapang, echipele au găsit un pangolin de Sunda, șerpi și stupi distruși. Coordonatorii operațiunii spun că șerpii se numără printre animalele întâlnite frecvent moarte după incendii.

Până în acel moment, echipele nu găsiseră urangutani sau urși malaezi morți în zona verificată. Explicația oferită de personalul din teren este mobilitatea mai mare: aceste animale pot detecta focul și se pot îndepărta mai repede.

Supraviețuirea fugii nu înseamnă însă că problema s-a încheiat. Un animal care scapă de flăcări poate ieși într-un peisaj în care hrana, adăpostul și traseele obișnuite au dispărut.

Incendiul nu se termină pentru un animal când flacăra s-a stins. Uneori abia atunci începe căutarea unui loc în care să mai poată trăi.

Pangolinul găsit mort aparține unei specii aflate deja în criză

Exemplarul identificat în Ketapang aparține speciei Manis javanica, pangolinul de Sunda. Specia trăiește în mai multe regiuni din Asia de Sud-Est, inclusiv în Indonezia și pe insula Borneo.

Este clasificată drept critic periclitată. Presiunea principală asupra populațiilor vine din braconaj și comerț ilegal, animalele fiind vânate pentru carne și solzi.

Incendiul introduce o presiune diferită. Nu selectează animalele căutate de braconieri și nu se oprește la limitele ariilor importante pentru conservare. Distruge simultan vegetația, insectele, adăposturile și resursele de hrană.

Pentru un mamifer deja rar, fiecare mortalitate suplimentară are o greutate diferită față de cea întâlnită într-o populație abundentă. Pangolinul de Sunda se află printre mamiferele cele mai afectate de traficul ilegal, iar incendiile adaugă pierderea habitatului la o listă deja lungă de riscuri.

Focul din Kalimantan produce mai mult decât pierdere de pădure

În Indonezia, expresia folosită pentru aceste episoade este „karhutla” – incendii de pădure și teren. Fenomenul revine în perioadele uscate și poate afecta simultan ecosisteme forestiere, plantații și turbării.

Atunci când turbăriile sunt drenate și se usucă, focul poate pătrunde în solul bogat în materie organică. Arderea devine dificil de controlat, poate continua sub suprafață și eliberează fum și carbon stocat de-a lungul unor perioade foarte lungi.

În plus, incendiile din Indonezia au efecte care depășesc fauna locală. Fumul poate traversa granițele și afecta calitatea aerului în state vecine.

În august, incendiile din Kalimantan au generat deja episoade serioase de fum, iar autoritățile au intensificat operațiunile de stingere și prevenire. În teren, personalul încearcă simultan să limiteze flăcările și să identifice efectele asupra ecosistemelor.

De ce fotografia unui pangolin spune mai mult decât numărul hectarelor

Incendiile sunt raportate frecvent prin suprafața arsă. Este o măsură esențială, dar incompletă. Un hectar de teren agricol și un hectar care conține habitat pentru o specie critic periclitată nu au aceeași valoare ecologică.

Același lucru este valabil și în România. După incendiile de vegetație, bilanțul public se concentrează aproape întotdeauna pe hectare și pagube materiale. Mortalitatea faunei mici, distrugerea cuiburilor, reptilele, insectele și modificarea microhabitatelor sunt mult mai greu de observat.

Animalele mari și spectaculoase pot fugi sau pot fi salvate. Cele mai multe victime nu ajung însă într-o fotografie. Unele ard, altele mor ulterior, iar altele dispar dintr-un habitat care nu le mai oferă hrană.

În Ketapang, echipa a găsit măcar câteva dintre ele. Un pangolin, șerpi și stupi. Nu reprezintă inventarul complet al incendiului. Reprezintă doar partea din pierdere pe care oamenii au întâlnit-o în timp ce mergeau prin cenușă.