Din satelit, estul Africii pare o succesiune de brun, roșu și pete rare de verde. La sol, culorile înseamnă pășuni slabe, recolte amenințate și familii care intră într-o nouă perioadă de lipsă a hranei. Seceta din Africa de Est este din nou vizibilă din spațiu, iar Somalia și Etiopia intră în ultimele luni ale anului cu riscuri care se suprapun.
Satelitul Terra al NASA a fotografiat pe 28 august o mare parte din Etiopia și Somalia. Imaginea MODIS publicată a doua zi surprinde terenuri aride, temperaturi ridicate și vegetație redusă. Ploile bune din februarie au produs temporar o revenire a vegetației, dar precipitațiile sub medie din iunie până în august au readus presiunea asupra agriculturii și păstoritului.
Seceta din Africa de Est nu vine singură
Imaginea publicată de NASA nu descrie doar lipsa ploii. Pentru Somalia, instituția citează evaluări potrivit cărora seceta, conflictul, strămutarea populației, reducerea puternică a ajutorului umanitar și creșterea prețurilor la alimente și combustibil se acumulează mai repede decât pot familiile să se refacă.
Această suprapunere este esențială. O secetă poate reduce producția agricolă și pășunile. Conflictul poate împiedica deplasarea oamenilor și transportul alimentelor. Prețurile ridicate reduc puterea de cumpărare. Dacă ajutorul umanitar scade în același timp, gospodăriile pierd mai multe plase de siguranță simultan.
În Somalia, 1,88 milioane de copii sub cinci ani sunt estimați să sufere de malnutriție acută în 2026. FAO indică aproximativ 493.000 de copii cu forme severe. Instituția estimează și milioane de persoane aflate la niveluri ridicate de insecuritate alimentară și peste trei milioane de oameni strămutați intern.
Foamea climatică nu apare într-o singură zi de secetă; apare atunci când apa, recolta, prețul și ajutorul cedează unul după altul.
Etiopia riscă recolte sub medie după ploile slabe din vară
Pentru Etiopia, NASA indică îngrijorări privind producțiile agricole după precipitațiile sub medie din perioada iunie–august. Într-o regiune în care agricultura și păstoritul depind puternic de sezonalitatea ploilor, o abatere de la calendar poate conta aproape la fel de mult ca volumul total de apă.
Dacă ploaia vine prea puțin, prea târziu sau este distribuită neuniform, plantele pot traversa fazele sensibile fără suficientă apă. Pășunile se refac mai greu, iar crescătorii trebuie să deplaseze animalele mai mult pentru hrană și apă. Pierderea animalelor înseamnă apoi mai puțin lapte, mai puține venituri și mai puține resurse care pot fi vândute într-o situație de urgență.
NASA menționează și riscul asociat evoluției El Niño până spre finalul anului. În regiune, efectele pot fi contradictorii: unele zone pot continua să sufere de secetă, în timp ce altele, mai ales în sud, pot primi ploi intense și inundații.
Cum poate aceeași regiune să sufere de secetă și inundații
Solurile uscate și degradate pot absorbi mai greu apa atunci când ploile revin brusc. Vegetația rară încetinește mai puțin scurgerea, iar apa poate traversa rapid suprafața. În zonele joase, rezultatul poate fi o viitură după o perioadă lungă de deficit hidric.
Pentru agricultură, alternanța este dificilă. Seceta reduce dezvoltarea culturilor, iar o ploaie extremă poate eroda solul sau distruge ceea ce a mai rămas. Drumurile și piețele pot deveni inaccesibile, iar infrastructura de apă poate fi contaminată. Indicatorul „a plouat” nu este suficient pentru a spune că o criză alimentară s-a încheiat.
În Somalia, această instabilitate climatică se adaugă unei crize umanitare deja existente. FAO descrie deficitul de apă, prețurile ridicate, conflictul și reducerea finanțării umanitare drept factori care degradează simultan hrana, nutriția și mijloacele de trai.
De ce contează această criză și pentru Europa
Crizele de acest tip sunt un test pentru ceea ce înseamnă adaptarea climatică. Prognoza sezonieră nu este suficientă dacă oamenii nu au acces la apă, piețe funcționale, servicii veterinare, infrastructură și mecanisme de sprijin. În zonele dependente de păstorit, pierderea unei turme poate împinge o familie într-o vulnerabilitate care continuă mult după revenirea ploilor.
Pentru România, seceta din Cornul Africii nu are o legătură agricolă directă. Există însă o legătură prin sistemele alimentare, finanțarea umanitară, migrație și felul în care schimbările climatice amplifică vulnerabilitățile existente.
StireaVerde a arătat deja cum seceta și căldura pot împinge oameni în insecuritate alimentară chiar și în Europa. Intensitatea este incomparabil mai severă în Somalia, dar mecanismul de fond este recognoscibil: clima nu produce singură foamea, însă poate lovi un sistem deja fragil până când accesul la hrană devine imposibil.
Imaginea Terra nu poate arăta un copil malnutrit, prețul unei pâini sau un rezervor gol. Poate arăta însă întinderea fizică pe care aceste crize se desfășoară. Din orbită, seceta este o culoare. La sol, aceeași culoare devine distanța până la următoarea sursă de apă.
