Tai o buruiană înainte să crească și pare logic că ai rezolvat problema. Într-o pajiște, însă, lama nu elimină doar planta nedorită. Îndepărtează și vegetația din jur, deschide spațiu, lasă lumina să atingă solul și poate crea exact condițiile de care o specie oportunistă are nevoie. Cositul plantelor invazive poate avea astfel efectul invers celui urmărit.
Un experiment desfășurat în Coreea de Sud cu Erigeron annuus, specie originară din America de Nord și răspândită în numeroase regiuni ale lumii, arată că momentul intervenției contează la fel de mult ca intervenția însăși.
Cositul plantelor invazive poate deschide terenul pentru ele
Rezultatele publicate în Biological Invasions pe 29 august arată că zonele cosite au primit mai multă lumină la nivelul solului. Densitatea și acoperirea cu Erigeron annuus au crescut în aceste condiții.
În parcelele netăiate, instalarea plantei a fost mai slabă. Explicația ține de competiție. Vegetația perenă existentă ocupă spațiul, consumă resurse și umbrește suprafața solului. Cositul elimină temporar această barieră.
Semințele unei plante oportuniste găsesc apoi goluri în vegetație și suficientă lumină pentru germinare. În loc să curețe terenul, tăierea poate construi o fereastră de colonizare.
Experimentul arată însă și că efectul depinde de calendar. Cositul realizat la sfârșitul lunii septembrie, după principala perioadă de germinare și instalare, nu a crescut densitatea sau acoperirea plantei în anul următor.
O coasă nu știe ce specie vrem să eliminăm. Taie competiția la fel de eficient ca invadatorul.
De ce plantele perene contează în controlul invaziei
Studiul urmărește și succesiunea vegetației. Cositul repetat a crescut importanța relativă a speciei invazive, în timp ce valoarea cumulată a plantelor perene a scăzut.
Aceasta este o schimbare ecologică importantă. Comunitățile perene stabile ocupă terenul pe termen lung și limitează apariția golurilor. Dacă managementul le slăbește constant, speciile anuale sau bienale oportuniste primesc mai multe ocazii de instalare.
Controlul unei invazive nu înseamnă astfel doar îndepărtarea biomasei vizibile. Trebuie protejată comunitatea vegetală care ocupă spațiul după intervenție.
În lipsa acestei strategii, terenul poate intra într-un ciclu repetitiv: cosire, spațiu liber, germinare, nouă invazie, altă cosire.
Ce înseamnă rezultatul pentru România
Rezultatele provin din două situri sud-coreene și nu pot fi aplicate automat fiecărei plante invazive din România. Speciile au calendare diferite de germinare, reproducere și dispersie.
Principiul este însă important pentru administrațiile care gestionează margini de drum, terenuri abandonate, parcuri și pajiști. Momentul cosirii trebuie stabilit după biologia plantei-țintă, nu doar după un calendar fix de întreținere.
ȘtireaVerde a arătat deja că speciile invazive pot deveni mai productive în noile habitate decât în arealul lor de origine. Managementul greșit poate adăuga un avantaj suplimentar.
În unele cazuri, tăierea înainte de formarea semințelor este utilă. În altele poate fi necesară repetarea intervenției sau restaurarea imediată cu specii native. În alte situații, păstrarea unei vegetații perene dense poate fi mai eficientă decât menținerea solului deschis.
Speciile invazive cer management, nu reflexe
Una dintre cele mai mari dificultăți este că intervențiile au consecințe diferite în funcție de moment. Aceeași cosire poate reduce reproducerea unei plante dacă este făcută înainte de formarea semințelor și poate favoriza instalarea ei dacă deschide terenul exact când semințele germinează.
De aceea, gestionarea speciilor invazive are nevoie de monitorizare după intervenție. Numărul plantelor înainte de cosire spune puțin dacă terenul nu este verificat din nou după câteva săptămâni și în sezonul următor.
Pentru primării, administrații de drumuri și proprietari de teren, acesta este și un argument economic. O lucrare făcută la momentul greșit poate produce costul următoarei lucrări.
Natura răspunde la perturbare, nu la intenția celui care ține motocoasa. Dacă spațiul eliberat este ocupat de aceeași specie pe care încercam să o eliminăm, terenul poate arăta curat câteva săptămâni și mai invadat un an mai târziu.
