O țară lovită de secetă, inundații sau cicloane are nevoie de bani pentru diguri, agricultură, sisteme de avertizare, apă și reconstrucție. Dar dacă cea mai mare parte a veniturilor publice este deja absorbită de datorii, adaptarea climatică începe cu un buget aproape gol.
ActionAid International a analizat 65 dintre statele considerate cele mai vulnerabile la schimbările climatice. Organizația estimează că acestea cheltuiesc pentru plata datoriilor aproape de 25 de ori mai mult decât pentru acțiune climatică.
Datoria consumă 65% din veniturile publice analizate
În ansamblul celor 65 de state, serviciul datoriei echivalează cu 65% din veniturile guvernamentale, conform analizei ActionAid realizate împreună cu Development Finance International.
Raportul mai indică faptul că 93,5% dintre aceste țări sunt deja în dificultate legată de datorie sau prezintă un risc semnificativ să ajungă acolo.
Cifrele provin de la un ONG care militează inclusiv pentru anularea unor datorii și pentru finanțare climatică sub formă de granturi. Ele trebuie citite în acest context. Dar întrebarea bugetară rămâne indiferent de poziția organizației: aceeași unitate monetară nu poate plăti simultan și creditorul, și barajul, și spitalul, și sistemul de irigații.
Clima poate crea datorie, iar datoria poate reduce protecția climatică
Mecanismul descris de ActionAid este circular. Un dezastru climatic distruge infrastructură și producție. Statul are nevoie de bani pentru reconstrucție și se împrumută. Serviciul datoriei crește. Bugetul disponibil pentru prevenirea următorului dezastru scade.
Următorul șoc lovește astfel o țară cu o capacitate financiară mai mică de apărare.
Costul adaptării la schimbările climatice nu este abstract nici în Europa. Diferența este capacitatea statelor de a mobiliza bani înainte ca fenomenele extreme să producă paguba.
Problema nu este numai câtă finanțare climatică există
Contează și forma ei. ActionAid susține că două treimi din finanțarea climatică pe care statele bogate o clasifică drept sprijin este furnizată sub formă de împrumuturi, nu granturi.
Pentru un stat deja puternic îndatorat, un împrumut pentru adaptare poate rezolva problema climatică de astăzi și mări obligația financiară de mâine.
Aici se reduce întrebarea la forma ei cea mai simplă: o țară nu este rezilientă climatic dacă trebuie să se îndatoreze de fiecare dată ca să supraviețuiască următorului dezastru.
