Un val bun nu este produs numai de vânt. Forma fundului mării, direcția hulei, nivelul apei, sedimentele și geometria țărmului trebuie să se întâlnească într-o combinație precisă. Dacă unul dintre aceste elemente se schimbă, valul poate apărea în alt loc, se poate sparge diferit sau poate dispărea.
Valuri de surf considerate importante la nivel global sunt vulnerabile atât la schimbările climatice, cât și la modul în care oamenii încearcă să apere coasta. Analiza din Climatic Change a evaluat 57 de zone de surf din opt țări și a identificat vulnerabilități ridicate sau medii pentru 89% dintre situri în privința rezilienței țărmului, 79% pentru sensibilitatea la creșterea nivelului mării și 75% pentru caracteristicile fundului marin.
Rezultatul nu spune că trei sferturi dintre aceste valuri vor dispărea. El arată că elementele fizice care permit formarea lor sunt expuse unor schimbări climatice și costiere care trebuie integrate în planurile de adaptare.
Valuri de surf construite din sediment, maree și geometria coastei
Pentru un turist, valul pare să înceapă în larg. Pentru geomorfologie, povestea începe și sub apă.
Un recif, un banc de nisip sau o anumită pantă a fundului marin poate concentra energia valului într-un punct precis. Mareea schimbă adâncimea, iar sedimentele pot muta treptat poziția locului în care valul se sparge.
Creșterea nivelului mării modifică aceste raporturi. Un val care funcționează la o anumită adâncime poate deveni diferit atunci când nivelul mediu al apei urcă.
Întrebarea este dacă schimbările climatice „distrug” direct valurile. Răspunsul este mai nuanțat. Ele modifică nivelul mării, regimul furtunilor și transportul sedimentelor, iar reacția depinde de forma fiecărei coaste.
Analiza a folosit un instrument numit SurfCAT și aproape 200 de experți locali pentru a evalua vulnerabilitatea celor 57 de situri incluse în World Surfing Reserves.
Digul care protejează clădirea poate împiedica plaja să se retragă
Una dintre cele mai importante constatări privește țărmurile rigidizate.
O coastă naturală poate migra spre interior pe măsură ce nivelul mării crește. Nisipul se redistribuie, dunele se deplasează, iar profilul plajei se poate ajusta.
Un dig, un zid de protecție sau o construcție masivă poate bloca această mișcare. Rezultatul poate fi comprimarea plajei între apă și infrastructură.
Acest fenomen este relevant dincolo de surfing. Plaja nu este doar o suprafață pentru turism, ci un sistem de sedimente care răspunde continuu valurilor și furtunilor.
Pe litoralul românesc, presiunile asupra Mării Negre se suprapun deja peste turism, infrastructură și o coastă intens utilizată. Lecția cercetării este că adaptarea nu trebuie calculată exclusiv în metri de beton.
57 de situri nu reprezintă toate coastele lumii
Analiza acoperă locuri incluse în World Surfing Reserves, selectate pentru valoarea lor culturală, ecologică și sportivă. Nu este un eșantion aleatoriu al tuturor plajelor.
De aceea, procentele de 89%, 79% sau 75% nu pot fi transferate automat asupra litoralului românesc sau asupra tuturor zonelor de surf.
Valoarea cercetării este alta: oferă un cadru prin care vulnerabilitatea poate fi măsurată înainte ca o intervenție costieră să schimbe ireversibil dinamica locală.
Unele coaste analizate au legislație sau mecanisme speciale pentru protejarea valurilor. În alte zone, surf-ul nu apare deloc în planificarea urbanistică, deși poate susține economii locale importante.
În Santa Cruz, de exemplu, surfingul este asociat cu o activitate economică anuală evaluată la aproximativ 200 de milioane de dolari, potrivit datelor citate în relatarea despre studiu.
Ce poate învăța litoralul românesc dintr-o cercetare despre surfing
România nu are o economie a surfingului comparabilă cu Australia, California sau Portugalia. Relevanța apare prin fizica litoralului.
Plajele românești depind de sedimente, curenți, furtuni și lucrări de protecție. Orice intervenție care modifică transportul nisipului într-un sector poate produce efecte în altul.
Adaptarea la creșterea nivelului mării nu înseamnă automat ziduri mai înalte. Uneori, conservarea unui țărm mobil poate oferi o reziliență mai bună decât fixarea lui completă.
Trei idei sunt ușor de reținut: 57 de zone au fost analizate, 79% au vulnerabilitate medie sau ridicată la creșterea nivelului mării, iar 89% au probleme de reziliență a țărmului.
Surferul vede un val. Inginerul vede energie. Ecologul vede habitat. Când coasta se schimbă, toate trei dispar sau se transformă în același loc.
