Un râu poate continua să curgă și totuși să fie fragmentat. Apa trece peste un obstacol, dar peștii nu reușesc întotdeauna să-l depășească. Sedimentele rămân captive, iar habitatele din amonte și aval nu mai funcționează ca un sistem continuu.
Demolarea barajului Pojarna, din comuna Nucșoara, județul Argeș, schimbă această situație pe cursul superior al Râului Doamnei. Intervenția finalizată la sfârșitul lunii septembrie 2026 a permis reconectarea unui sector de 13,1 kilometri.
Asociația Aqua Crisius și Open Rivers Programme prezintă proiectul drept prima eliminare a unui baraj autorizată oficial în România. Construcția era utilizată în trecut pentru transportul lemnului pe apă, nu pentru producerea energiei electrice sau alimentarea populației.
Demolarea barajului Pojarna: ce construcție a fost eliminată
Barajul Pojarna era o structură veche de plutărit, amplasată într-un sector montan al Râului Doamnei. După încetarea utilizării economice, construcția a rămas în albie.
Deși nu mai servea transportului lemnului, reprezenta în continuare un obstacol pentru organismele acvatice.
Open Rivers Programme a identificat această structură drept cea mai din amonte barieră de migrație din sectorul analizat.
Eliminarea sa a fost precedată de pregătirea documentației și parcurgerea procedurilor administrative necesare autorizării.
Aqua Crisius a anunțat la 19 octombrie 2026 finalizarea completă a intervenției, după lucrările desfășurate în septembrie.
Proiectul nu a vizat o mare acumulare hidrotehnică. Distincția este esențială pentru evaluarea impactului economic și ecologic.
O construcție abandonată, fără funcție publică activă, nu poate fi analizată în aceiași termeni cu un baraj folosit pentru apă potabilă, irigații sau protecție împotriva inundațiilor.
Ce înseamnă reconectarea celor 13,1 kilometri pentru biodiversitate
Râurile de munte oferă habitate diferite pentru hrănirea, reproducerea și dezvoltarea peștilor.
Unele specii trebuie să se deplaseze între sectoare pentru a găsi zone cu substrat potrivit depunerii icrelor sau refugii în perioadele cu debite neobișnuite.
Proiectul Pojarna are în vedere trei specii: lipanul, zglăvoaca și păstrăvul indigen.
Lipanul, Thymallus thymallus, utilizează habitate de apă curgătoare și necesită acces la zone favorabile reproducerii.
Zglăvoaca, Cottus gobio, este asociată cu substratul pietros și cu habitatele acvatice bine oxigenate. Păstrăvul indigen, Salmo trutta, depinde de sectoare adecvate pentru hrănire și reproducere.
O barieră artificială poate reduce deplasarea acestor specii chiar dacă nu oprește complet circulația apei.
Reconectarea celor 13,1 kilometri reprezintă un beneficiu fizic cuantificabil. Nu demonstrează însă că populațiile celor trei specii au crescut deja.
Pentru confirmarea beneficiilor biologice sunt necesare observații asupra distribuției peștilor, reproducerii și calității habitatelor.
De asemenea, eliberarea sedimentelor reținute poate modifica structura albiei. Monitorizarea acestor schimbări este relevantă în special după episoadele cu debite mari.
De ce restaurarea unui râu nu înseamnă demolarea tuturor barajelor
Eliminarea unei bariere poate reprezenta o soluție ecologică atunci când structura și-a pierdut funcția, iar beneficiile restaurării sunt demonstrate.
Nu rezultă însă că orice baraj din România ar trebui desființat.
În cazul acumulărilor active, evaluarea trebuie să includă alimentarea cu apă, producția energetică, siguranța publică, irigațiile și protecția împotriva inundațiilor.
Există și alternative tehnice, precum pasajele pentru pești sau adaptarea unor praguri existente.
Întrebarea centrală este când eliminarea completă a unei bariere devine preferabilă păstrării sale. Răspunsul depinde de utilitatea infrastructurii, riscurile tehnice și câștigul ecologic verificabil.
ȘtireaVerde a prezentat anterior beneficiile reconectării râurilor cu zonele umede, inclusiv rolul acestora în păstrarea apei în peisaj.
Proiectul Pojarna urmărește în primul rând conectivitatea longitudinală, adică deplasarea organismelor și sedimentelor de-a lungul râului. Restaurarea luncilor privește o altă dimensiune a conectivității.
Cele două intervenții pot fi complementare, dar nu trebuie prezentate ca fiind identice.
Primul proiect autorizat oficial poate schimba abordarea din România
Valoarea administrativă a proiectului este aproape la fel de importantă ca intervenția fizică.
În România, eliminarea construcțiilor hidrotehnice vechi se lovește adesea de dificultăți privind proprietatea, regimul juridic, avizele și responsabilitățile instituțiilor.
Aqua Crisius a descris un proces de pregătire și dialog pentru obținerea acordurilor necesare.
O parte dintre materialele recuperate au fost utilizate pentru realizarea unui monument dedicat istoriei plutăritului.
Astfel, memoria utilizării tradiționale a râului a fost păstrată fără menținerea obstacolului în albie.
Open Rivers Programme urmărește ca experiența să poată facilita proiecte similare, dar fiecare intervenție va necesita propriile justificări tehnice și ecologice.
Pentru administrațiile românești, exemplul demonstrează că o infrastructură abandonată nu trebuie păstrată automat doar pentru că a existat timp îndelungat.
Rămâne însă esențială evaluarea efectelor după finalizarea lucrărilor. Numărul kilometrilor reconectați este un indicator de rezultat fizic, nu o măsură suficientă a recuperării biodiversității.
La Pojarna, bariera a dispărut. Testul adevărat începe acum, în apa care circulă liber și în habitatele pe care peștii le vor putea utiliza din nou.
