Un aliment aruncat la gunoi înseamnă mai mult decât pierderea produsului cumpărat. În spatele său există energie consumată pentru cultivare, procesare, transport, refrigerare și distribuție. Același mecanism se aplică obiectelor fabricate din metal, plastic, hârtie sau ciment.
Reducerea deșeurilor și utilizarea mai eficientă a materialelor ar putea diminua emisiile globale de gaze cu efect de seră cu peste 1,5 miliarde de tone de CO₂ echivalent anual până în 2035. Estimarea aparține Agenției Internaționale a Energiei (IEA), care a prezentat pe 11 noiembrie 2026, la COP31, un pachet de măsuri pentru prevenirea risipei, reciclare și valorificarea deșeurilor organice.
Reducerea deșeurilor poate deveni o măsură climatică majoră
Lumea produce anual aproximativ 2,6 miliarde de tone de deșeuri municipale.
Colectarea, tratarea, incinerarea și eliminarea acestora contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră. Potrivit IEA, sectorul gestionării deșeurilor este responsabil pentru aproximativ 4% din emisiile globale.
Mai mult, aproape o cincime din emisiile de metan provocate de activitățile umane provin din gestionarea deșeurilor.
Metanul are un efect puternic asupra încălzirii globale, mai ales pe intervale relativ scurte de timp.
Impactul real al risipei depășește însă emisiile produse atunci când deșeurile ajung la groapa de gunoi.
Fabricarea unui produs presupune extracția materiilor prime, utilizarea energiei și transportul materialelor între diferite etape industriale.
Dacă produsul este aruncat prematur, o parte din resursele consumate pentru fabricarea sa sunt irosite.
De aceea, IEA propune o abordare care începe înainte de apariția deșeului, încă din etapa proiectării produselor și a infrastructurii.
Obiectivul discutat la COP31, în Antalya, este reducerea cu cel puțin 50% a creșterii proiectate a cantității globale de deșeuri municipale până în 2035.
Ținta nu înseamnă înjumătățirea imediată a deșeurilor produse în prezent. Ea se referă la limitarea creșterii viitoare estimate.
Trei soluții ar putea reduce emisiile cu peste 1,5 miliarde de tone
Analiza IEA identifică trei direcții principale: prevenirea generării deșeurilor, extinderea reciclării și recuperarea sustenabilă a energiei din resturile care nu mai pot fi valorificate eficient.
Prima direcție urmărește utilizarea mai eficientă a materialelor în producție și construcții.
O clădire renovată în loc să fie demolată poate necesita cantități mai mici de oțel, beton și alte materiale energointensive.
Fabricarea produselor durabile, reparabile și reutilizabile poate reduce cererea de materii prime și energia necesară producției.
IEA estimează că măsurile de eficiență materială ar putea reduce emisiile cu aproximativ 700 de milioane de tone de CO₂ echivalent anual până în 2035.
A doua direcție este îmbunătățirea colectării, sortării și reciclării.
Extinderea acestor activități ar putea economisi cel puțin 400 de milioane de tone de CO₂ echivalent anual.
O atenție specială este acordată plasticului. Potrivit IEA, reciclarea globală a materialelor plastice ar putea fi dublată până în 2035.
A treia direcție privește deșeurile reziduale, mai ales fracția organică.
Transformarea controlată a unor resturi organice în biogaz sau biometan poate reduce emisiile de metan provenite din eliminarea lor și poate înlocui o parte din combustibilii fosili.
IEA estimează pentru această categorie un potențial de reducere de cel puțin 600 de milioane de tone de CO₂ echivalent anual.
Cifrele descriu potențialul unor măsuri analizate, nu reduceri deja realizate.
De ce prevenirea risipei este mai valoroasă decât reciclarea
Reciclarea permite recuperarea unor materiale care altfel ar fi eliminate. Dar ea presupune, la rândul său, colectare, transport, sortare și procesare.
Prevenirea apariției deșeului poate evita o parte mai mare din consumul de resurse.
Ce este mai eficient pentru climă: să reciclezi un produs sau să eviți fabricarea unuia inutil?
În multe situații, evitarea producției și prelungirea duratei de utilizare oferă beneficii mai mari, deoarece reduc necesarul de materiale noi.
Totuși, rezultatul depinde de tipul produsului, durata de viață și consumul energetic asociat fiecărei alternative.
În sectorul construcțiilor, de exemplu, păstrarea unor componente structurale poate evita producerea unor cantități importante de materiale noi.
În gospodării, reducerea risipei alimentare limitează atât deșeurile organice, cât și resursele consumate pentru obținerea alimentelor.
În cazul ambalajelor, sistemele de reutilizare pot diminua cererea de produse de unică folosință, dacă sunt proiectate și operate eficient.
Există însă și limite. Nu orice material poate fi reciclat de un număr nelimitat de ori, iar unele procese necesită tratamente speciale.
Din această perspectivă, economia circulară nu înseamnă doar colectarea separată a gunoiului. Ea presupune modificarea modului în care bunurile sunt proiectate, comercializate și utilizate.
Ce poate face România pentru a reduce risipa și costurile
România este inclusă în cadrul legislativ european privind prevenirea deșeurilor, colectarea separată și economia circulară.
Aplicarea măsurilor poate influența atât cantitățile trimise la depozitare, cât și necesarul de materii prime și energie.
Pentru autoritățile locale, prioritățile includ colectarea separată funcțională, tratarea biodeșeurilor și crearea infrastructurii pentru reutilizare.
Pentru companii, reducerea pierderilor de materiale și dezvoltarea unor produse reparabile pot diminua costurile asociate producției.
Pentru gospodării, măsurile cele mai accesibile sunt planificarea cumpărăturilor, prevenirea risipei alimentare, repararea obiectelor și colectarea separată corectă.
Deșeurile organice pot fi compostate acolo unde există condiții adecvate sau predate prin sistemele locale de colectare.
Resturile contaminate sau periculoase nu trebuie introduse în fluxurile obișnuite de reciclare.
Nu toate măsurile prezentate la COP31 pot fi transferate identic în fiecare localitate. IEA subliniază că rezultatele depind de infrastructura existentă, capacitatea administrativă și accesul la finanțare.
De asemenea, estimarea globală de peste 1,5 miliarde de tone nu reprezintă o țintă individuală impusă României.
Este potențialul unui pachet internațional de măsuri, aplicat în condiții favorabile.
Impactul poate fi urmărit prin indicatori concreți: cantitatea de deșeuri prevenite, materialele recuperate, reducerea depozitării și emisiile evitate.
Fiecare produs aruncat înainte de vreme înseamnă și energie consumată fără folos. Într-o economie care caută soluții pentru reducerea emisiilor, cel mai puțin poluant deșeu poate fi cel care nu mai ajunge să existe.
