La conferințele climatice, guvernele anunță obiective tot mai ambițioase. În economia reală, însă, continuă construcția infrastructurii pentru combustibili fosili, iar emisiile globale nu scad suficient. Diferența dintre promisiuni și măsurile aplicate ar putea determina temperatura planetei la sfârșitul secolului.
Încălzirea globală până în 2100 ar putea ajunge la 2,7°C peste nivelul preindustrial dacă statele continuă politicile actuale. Estimarea a fost publicată pe 12 noiembrie 2026 de Climate Action Tracker, în timpul COP31 din Antalya. Chiar și îndeplinirea obiectivelor naționale pentru 2030 și 2035 ar conduce, conform analizei, la o încălzire de 2,6°C.
Încălzirea globală până în 2100: diferența dintre patru scenarii
Climate Action Tracker evaluează politicile climatice ale statelor și transformă traiectoriile estimate ale emisiilor în proiecții privind temperatura globală.
Actualizarea din noiembrie 2026 identifică patru rezultate diferite, în funcție de măsurile considerate.
Primul scenariu presupune continuarea politicilor deja adoptate și aplicate. În aceste condiții, temperatura globală ar crește cu aproximativ 2,7°C până în 2100.
Proiecția este ușor mai ridicată decât estimarea de 2,6°C publicată anul trecut.
Al doilea scenariu presupune îndeplinirea obiectivelor declarate de state pentru 2030 și 2035. Rezultatul rămâne 2,6°C.
Al treilea include toate angajamentele actuale și țintele pe termen lung. Încălzirea estimată scade la 2,1°C.
În scenariul cel mai optimist, care presupune implementarea integrală a obiectivelor și angajamentelor de neutralitate climatică, temperatura ajunge la 1,9°C.
Aceste cifre nu sunt patru prognoze independente despre ceea ce se va întâmpla inevitabil. Ele exprimă consecințele posibile ale unor ipoteze diferite privind politicile viitoare.
Diferența dintre 2,7°C și 1,9°C arată cât de mult poate conta aplicarea efectivă a angajamentelor.
De ce obiectivul climatic de 1,5°C este tot mai greu de respectat
Acordul de la Paris urmărește menținerea încălzirii mult sub 2°C și continuarea eforturilor pentru limitarea acesteia la 1,5°C.
Climate Action Tracker avertizează că depășirea pragului de 1,5°C devine tot mai dificil de evitat, iar recuperarea ulterioară a temperaturii depinde de reduceri foarte rapide ale emisiilor.
Întrebarea esențială este dacă o depășire temporară înseamnă că obiectivul climatic nu mai poate fi atins.
Nu neapărat. Un scenariu poate depăși temporar 1,5°C și poate reveni ulterior sub acest nivel, dacă emisiile sunt reduse suficient și există mijloace credibile de eliminare a carbonului.
Dar o asemenea revenire devine tot mai dificilă pe măsură ce cantitatea de gaze cu efect de seră acumulată în atmosferă crește.
Analiza avertizează asupra riscului unei depășiri persistente, care nu ar mai putea fi corectată până la sfârșitul secolului în condițiile angajamentelor actuale.
Depășirea pragului nu înseamnă că toate efectele climatice apar brusc la aceeași temperatură. Riscurile cresc progresiv, iar unele ecosisteme pot suferi transformări ireversibile.
Pentru reducerea probabilității unui asemenea scenariu, autorii estimează că emisiile globale ar trebui să scadă cu 4% anual până în 2030 și cu aproximativ 7% anual în prima jumătate a deceniului următor.
Între 2035 și 2050, ritmul necesar ar ajunge la aproximativ 9% anual, potrivit traiectoriei analizate.
Energia curată avansează, dar emisiile nu scad suficient
Raportul evidențiază o contradicție: unele tehnologii necesare decarbonizării progresează rapid, fără ca rezultatul global să fie încă suficient.
În 2025, producția suplimentară de electricitate curată a acoperit întreaga creștere a cererii mondiale de energie electrică, conform evaluării Climate Action Tracker.
Capacitățile regenerabile au continuat să se extindă, iar adoptarea vehiculelor electrice a înregistrat noi niveluri ridicate.
În același timp, creșterea consumului energetic și investițiile în infrastructura fosilă au continuat să exercite presiune asupra emisiilor.
Chiar și reducerea estimată a emisiilor globale de CO₂ din combustibili fosili în 2026 trebuie analizată separat de evoluția emisiilor totale și de tendința climatică pe termen lung.
O reducere modestă într-un an nu garantează continuarea scăderii în deceniile următoare.
Climate Action Tracker identifică cinci direcții prioritare: reducerea dependenței de combustibili fosili, diminuarea metanului, electrificarea, eliminarea unei părți din CO₂ atmosferic și oprirea defrișărilor.
Eliminarea carbonului este prezentată ca măsură complementară, nu ca substitut pentru reducerea emisiilor.
Ce înseamnă scenariul de 2,7°C pentru România
România nu se va încălzi uniform cu exact 2,7°C dacă această proiecție globală se materializează.
Temperaturile regionale, precipitațiile și frecvența fenomenelor extreme depind de circulația atmosferică și de caracteristicile geografice.
Totuși, o încălzire globală mai mare amplifică presiunile asupra resurselor de apă, agriculturii, ecosistemelor și sănătății populației.
Pentru gospodării, consecințele pot apărea prin cererea suplimentară de răcire a locuințelor, costurile adaptării și efectele fenomenelor meteorologice extreme.
Pentru agricultură, modificarea precipitațiilor și episoadele de căldură pot influența producția, în funcție de regiune și cultură.
România participă la obiectivele climatice europene, dar analiza globală nu atribuie separat țării noastre o contribuție numerică la scenariul de 2,7°C.
Evaluarea efectelor locale necesită proiecții regionale. Acestea pot fi explorate și prin harta riscurilor climatice pentru județele României, care utilizează scenarii de încălzire diferite.
Rezultatele Climate Action Tracker nu trebuie interpretate ca inevitabile. Deciziile politice, investițiile și evoluția tehnologiilor pot modifica traiectoria emisiilor.
La COP31, diferența dintre 1,5°C și 2,7°C nu este o dispută abstractă între două numere. Ea reprezintă distanța dintre ceea ce statele promit și ceea ce politicile lor pot produce efectiv.
