Arderea deșeurilor produce energie, dar eliberează și dioxid de carbon. În Suedia, o instalație care furnizează electricitate și încălzire unui oraș urmează să fie echipată cu o tehnologie destinată captării unei mari părți din aceste emisii.
Captarea CO₂ din deșeuri ar putea împiedica eliberarea în atmosferă a aproximativ 200.000 de tone de dioxid de carbon anual la Helsingborg, în Suedia. Proiectul INNOZHERO a primit aprobarea finală de investiție, potrivit Agenției Executive Europene pentru Climă, Infrastructură și Mediu (CINEA), la 12 noiembrie 2026. Tehnologia nu funcționează încă la capacitatea anunțată, iar rezultatele trebuie confirmate după punerea în exploatare.
Captarea CO₂ din deșeuri: ce urmează să construiască Suedia
Instalația Filbornaverket, situată în Helsingborg, procesează anual aproximativ 220.000 de tone de deșeuri care nu sunt destinate reciclării.
Prin arderea lor, produce electricitate și căldură pentru sistemul local de termoficare.
Acest tip de infrastructură poate reduce cantitățile trimise la depozitare și poate valorifica energetic o parte din deșeurile reziduale.
Totuși, arderea eliberează CO₂ atât din materialele de origine fosilă, precum unele materiale plastice, cât și din cele de origine biologică, precum hârtia și resturile organice.
Proiectul INNOZHERO urmărește instalarea unui sistem de captare și condiționare a CO₂ în infrastructura existentă.
Gazul captat ar urma să fie transportat și depozitat permanent în formațiuni geologice adecvate.
La 30 septembrie 2026, consiliul de administrație al companiei Öresundskraft a aprobat decizia finală de investiție.
Conform CINEA, proiectul este primul din Uniunea Europeană care a atins această etapă pentru captarea și stocarea carbonului la o instalație de incinerare a deșeurilor.
Construcția este prevăzută să înceapă spre sfârșitul anului 2026.
Există însă o diferență importantă între aprobarea investiției și demonstrarea performanței industriale. Cantitatea de 200.000 de tone reprezintă capacitatea anuală estimată, nu emisii deja eliminate.
Cât costă proiectul și ce finanțare publică a primit
INNOZHERO beneficiază de sprijin financiar din fonduri europene și suedeze.
Fondul european pentru inovare a acordat un grant de 54,1 milioane de euro.
Agenția Suedeză pentru Energie a oferit inițial un sprijin de aproximativ 19,8 milioane de euro, urmat de o finanțare suplimentară de aproximativ trei milioane de euro.
Valoarea cumulată a acestor finanțări publice ajunge la aproximativ 76,9 milioane de euro.
Această sumă nu reprezintă neapărat costul total al investiției și nu permite calcularea directă a unui preț complet pentru fiecare tonă de CO₂ captată.
Pentru o asemenea evaluare sunt necesare cheltuielile de construcție, costurile operaționale, consumul de energie, durata de viață și costurile transportului și stocării.
Potrivit CINEA, sistemul ar putea împiedica eliberarea a aproape 1,9 milioane de tone de gaze cu efect de seră în primii zece ani de operare.
Rezultatul rămâne o estimare prospectivă.
De ce contează atât de mult costul?
Pentru că fondurile investite într-o tehnologie climatică trebuie comparate cu beneficiile reale și cu alternativele disponibile pentru reducerea emisiilor.
Captarea carbonului poate fi relevantă pentru emisii greu de eliminat, dar justificarea economică depinde de condițiile fiecărei instalații.
Arderea deșeurilor poate produce emisii negative?
Proiectul suedez urmărește captarea atât a CO₂ provenit din materiale fosile, cât și a celui rezultat din materiale de origine biologică.
Diferența dintre cele două categorii este esențială pentru contabilitatea climatică.
Captarea și stocarea permanentă a CO₂ fosil împiedică eliberarea unei părți din carbonul care ar fi ajuns în atmosferă.
În anumite condiții, captarea carbonului biogenic și stocarea sa permanentă pot contribui la eliminarea netă a CO₂ din atmosferă.
Totuși, afirmația că o instalație produce emisii negative trebuie susținută printr-un bilanț complet.
Acesta trebuie să includă originea materialelor, energia consumată, transportul, eficiența captării și permanența stocării.
Nu orice tonă de CO₂ captată se transformă automat într-o tonă de emisii negative.
Mai există o limitare tehnică: sistemele de captare consumă energie și necesită infrastructură suplimentară pentru transport și depozitare.
Performanța finală depinde și de disponibilitatea întregului lanț industrial, nu numai de instalația montată la coș.
O altă problemă privește ierarhia gestionării deșeurilor.
Prevenirea generării deșeurilor, reutilizarea și reciclarea trebuie evaluate înaintea recuperării energetice.
O instalație dotată cu tehnologie de captare a carbonului nu transformă automat incinerarea într-o soluție preferabilă reciclării materialelor.
Ce relevanță are proiectul suedez pentru România
România se confruntă cu problema gestionării deșeurilor reziduale și cu necesitatea reducerii emisiilor industriale.
Tehnologiile de captare și stocare a carbonului pot deveni relevante pentru anumite sectoare, dar implementarea presupune infrastructură și investiții considerabile.
În cazul unei instalații de tratare termică a deșeurilor, trebuie analizate separat necesitatea incinerării, performanța energetică și eficiența reducerii emisiilor.
Un proiect de captare a carbonului nu justifică automat construirea unei noi instalații de ardere.
România dispune de evaluări privind potențialul geologic de stocare a CO₂ și dificultățile dezvoltării infrastructurii, dar existența unui potențial teoretic nu echivalează cu disponibilitatea unor depozite comerciale autorizate.
Modelul suedez ar necesita și în România soluții pentru transportul carbonului, verificarea stocării și acoperirea costurilor de operare.
Înaintea unei investiții comparabile, autoritățile ar trebui să compare costurile și beneficiile cu prevenirea deșeurilor, reciclarea și alte măsuri de reducere a emisiilor.
INNOZHERO oferă un test industrial important, nu o dovadă că incinerarea poate deveni universal neutră climatic.
La Helsingborg, carbonul ar urma să nu mai iasă integral prin coșul instalației. Rămâne de demonstrat cât poate fi captat, cu ce cost și pentru cât timp va rămâne izolat de atmosferă.
