
Dacă cumperi carne de rechin dintr-un supermarket american, există o șansă de aproape o treime ca în coșul tău să se afle carne de la o specie critic periclitată — și nimeni nu este obligat să îți spună asta. Un studiu condus de cercetători de la Universitatea din Carolina de Nord la Chapel Hill, publicat în Frontiers in Marine Science, a testat prin cod de bare ADN 29 de produse din carne de rechin achiziționate din magazine alimentare, piețe de pește și vânzători online din Carolina de Nord, Washington D.C., Florida și Georgia. Rezultatul: 93% dintre produse purtau eticheta vagă „shark” sau „mako shark”, fără nicio identificare la nivel de specie.
Unsprezece specii de rechin ascunse sub un singur cuvânt
Analiza ADN a identificat 11 specii diferite de rechin în cele 29 de produse. Trei dintre ele sunt clasificate ca „Critic periclitate” pe lista roșie a IUCN: rechinul ciocan mare (Sphyrna mokarran), rechinul ciocan cu cap festonat (Sphyrna lewini) și rechinul cu vârf neted (Galeorhinus galeus). Alte specii identificate includ rechinul scurt (Isurus oxyrinchus) — clasificat „Periclitat” — și rechinul cu aripioare negre, rechinul lemon și rechinul thresher — clasificați ca „Vulnerabili” sau „Aproape amenințați”.
Din cele două produse care aveau o etichetă cu numele speciei, unul era etichetat greșit. Singurul produs corect etichetat era carne de rechin cu aripioare negre. Prețul de vânzare al unor produse: 2,99 dolari per kilogram.
Problema nu este doar conservarea
Eticheta vagă nu este exclusiv o problemă de conservare — este și o problemă de sănătate publică. Rechinii ciocan, identificați în probele studiate, conțin niveluri periculoase de mercur. Studii anterioare au recomandat că aceste specii nu ar trebui consumate de oameni. Consumatorii care cumpără carne etichetată generic nu au nicio modalitate de a ști ce ingerează sau ce riscuri asociate implică.
„Etichetarea ambiguă și greșită elimină capacitatea consumatorilor de a alege ce pun în corpul lor”, a declarat Savannah Ryburn, doctorandă la UNC și prima autoare a studiului. „Nu vreau să mănânc o specie critic periclitată. Este cu adevărat dăunător în acest sens.”
Cum este posibil din punct de vedere legal
Explicația juridică este simplă și surprinzătoare: FDA permite ca toate speciile de rechin listate pe piața americană să fie vândute sub denumirea generică „shark”. Această reglementare face practic imposibilă urmărirea comerțului cu specii protejate în sectorul alimentar. Unele dintre speciile identificate în studiu sunt reglementate sub Convenția CITES — care controlează comerțul internațional cu specii amenințate — dar produsele procesate și importate beneficiază de excepții.
Profesorul John Bruno, care coordonează cursul de criminalistică a fructelor de mare unde a fost realizat studiul, a formulat paradoxul direct: „La animalele terestre, este foarte specific: vacă, capră, porc, pui. Dar imaginați-vă dacă eticheta ar fi doar «carne» și nu ai ști dacă este oposum, armadillo sau vacă. Este cu adevărat ciudat că aceasta este o normalitate a cumpărăturilor moderne.”
Un sistem de etichetare rupt
Studiul se adaugă unui corp crescând de cercetări privind frauda în etichetarea fructelor de mare la nivel global. Un studiu separat publicat în Food Control în octombrie 2025 a găsit carne de rechin nelistată în 62% din probele de surimi — crabul artificial — vândut în supermarketurile din Los Angeles. Carnea de rechin din surimi nu este menționată nicăieri pe etichetă.
Cercetătorii recomandă obligarea vânzătorilor americani de carne de rechin să furnizeze denumiri specifice de specie și intensificarea monitorizării prin testare ADN — singura metodă care poate identifica cu certitudine specia dintr-un file procesat.



