Cercetătorii au aflat, într-un final, ce a determinat apariția unor cratere masive în Siberia, potrivit IFL Science.
Un prim astfl de crater a apărut în 2014, în Peninsula Yamal din Siberia. Toate dovezile de la fața locului au indicat că apariția sa ar fi putut fi declanșată de o explozie. De atunci, cercetătorii și localnicii au descoperit și alte cratere misterioase apărute în peisajul siberian.
Craterele au adâncimi de până la 50 de metri. Când au fost cercetate, s-a identificat niveluri neobișnuite de metan în jurul lor. Acest lucru sugerează că gropile uriașe eliberează gaz cu efect de seră. Specialiștii au dedus că aceste gaze sunt prinse sub permafrostul siberian și scapă la suprafață ca urmare a schimbărilor climatice.
Cum se formează craterele masive apărute în Siberia
Mai departe, cercetătorii au căutat să afle cum se formează aceste găuri misterioase. Într-un ultim studiu, ei au demonstrat că topirea permafrostului nu este suficientă pentru a explica apariția craterelor.
Ei cred însă e necesară îndeplinirea unor condiții specifice create de geologia neobișnuită a regiunii și de efectele schimbărilor climatice. Cumulate aceste două caracteristici au declanșat un proces care a dus la eliberarea metanului, rezultatele fiind explozive.
„Există condiții foarte specifice care permit ca acest fenomen să se întâmple”, a spus Ana Morgado, inginer chimist la Universitatea din Cambridge, într-un comunicat.
„Vorbim despre un spațiu geologic de nișă.”, a adăugat ea.
Noul studiu sugerează că încălzirea suprafeței Terrei duce la o schimbare rapidă a presiunii în adâncuri. În final, aceasta provoacă eliberarea puternică de gaz metan.
„Există doar două moduri prin care poți obține o explozie”, a spus Julyan Cartwright, geofizician la Consiliul Național de Cercetare din Spania.
„Fie are loc o reacție chimică și ce produce explozie, cum ar fi dinamita care explodează, fie e ca la bicicletă, când pompezi aer în roată până explodează”, a adăugat el.
În cazul craterelor din Siberia, nu au existat dovezi de reacții chimice. Asta înseamnă că exploziile au fost produse de niște forțe fizice.
Procesul care a determinat apariția craterelor masive din Siberia
Peninsula Yamal dispune de un permafrost gros, cu o grosime de până la 300 demetri. De obicei, acesta funcționează ca o barieră osmotică, dar schimbările climatice au modificat acest lucru.
Permafrostul se află sub un strat de sol vegetal cunoscut sub numele de „stratul activ”. În timp ce stratul de permafrost rămâne constant înghețat, stratul de sol se dezgheță și îngheață iar odată cu anotimpurile.
În permafrost, în unele locuri ale peninsulei, există straturi de apă neînghețată, cu salinitate ridicată, numite cryopeg. Aceste straturi rămân în stare lichidă datorită presiunii și salinității apei. Sub aceste cryopeg se află un strat de solide metan-apă cristalizate. Acestea sunt cunoscute sub numele de hidrați de metan, care ar trebui să rămână stabili datorită temperaturilor scăzute și presiunii ridicate.
Cu toate acestea, ca urmare a faptului că temperaturile medii au crescut, stratul activ se topește și se extinde în jos până când ajunge la stratul de cryopeg din cauza presiunii osmotice. Deoarece nu există suficient spațiu în acest strat pentru a reține apa de topire suplimentară, presiunea începe să crească. Această presiune face să apară fisuri care se deplasează la suprafață, ceea ce are ca rezultat o scădere bruscă a presiunii la adâncime. Această schimbare bruscă a presiunii dăunează hidratului de metan de sub cryopeg, ducând la eliberarea de gaz metan și, la fel ca în cazul anvelopei care devine prea umflată, se produce o explozie.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că procesul care duce la aceste explozii poate dura zeci de ani, ceea ce se potrivește cu creșterea încălzirii climatice începând cu anii 1980.
