În noiembrie 2022, premierul Nicolae Ciucă anunța „cea mai amplă campanie de împădurire” din istoria recentă a României. Prin Planul Național de Redresare și Reziliență, țara urma să împădurească 56.000 de hectare până la finalul lui 2026, cu un buget de 730 de milioane de euro. Patru ani mai târziu, realitatea arată altfel: aproximativ 9.000 de hectare au fost recepționate efectiv. Ținta oficială a fost redusă de trei ori. Banii europeni alocați împăduririi au fost parțial redirecționați. Penalitățile se adună.
Povestea împăduririi prin PNRR este, în esență, povestea modului în care România gestionează fondurile europene: angajamente mari, livrare mică, renegocieri repetate și costuri plătite din banii publici.
Trei reduceri de țintă în patru ani
Prima reducere a venit în 2023. La renegocierea PNRR, componenta de energie regenerabilă — RePowerEU — a necesitat finanțare suplimentară. Banii au venit din altă parte. Ministerul Mediului a cedat: ținta de împădurire a scăzut de la 56.000 la 26.760 de hectare, iar bugetul s-a redus corespunzător.
A doua reducere a venit în iulie 2025. Ministrul Investițiilor și Proiectelor Europene, Dragoș Pîslaru, anunța că România nu poate absorbi în termen o parte din fondurile PNRR. Pe componenta de împăduriri, erau recepționate 8.900 de hectare dintr-o țintă de 26.000. Penalitatea maximă pentru neîndeplinire: 176 de milioane de euro.
A treia reducere a venit imediat după. Noua țintă negociată cu Comisia Europeană: 18.000–20.000 de hectare. Ministerul Mediului a închis sesiunea de depunere a proiectelor pe 1 septembrie 2025, cu cinci luni mai devreme decât termenul comunicat inițial de 23 ianuarie 2026.
Asociația VanPes a contestat oficial această decizie. Documentele oficiale obținute de asociație de la instituțiile subordonate Ministerului Mediului arătau că la mijlocul lui august 2025 existau proiecte cu acord de mediu emis care cumulau peste 28.000 de hectare. Altfel spus: ținta de 26.760 de hectare era, tehnic, la îndemână. Guvernul a redus-o oricum.
Ce s-a plantat efectiv și unde
Cele aproximativ 9.000 de hectare recepționate până în vara lui 2025 reprezintă suprafețe în afara fondului forestier național — terenuri degradate, pășuni abandonate, terenuri agricole de calitate inferioară. Jumătate din suprafețele contractate se aflau în zona Olteniei, una dintre regiunile cele mai afectate de deșertificare, unde anual se pierd aproape 1.000 de hectare de teren arabil.
Județul Galați ilustrează cel mai bine ce înseamnă absența pădurilor în România. Inundațiile din vara lui 2024 au distrus mii de locuințe și au ucis șapte oameni în comunități precum Slobozia Conachi. Pădurile de protecție — perdele forestiere, împăduriri de luncă — reduc viteza viiturilor și rețin apa în sol. Nu există în zonă. Nu au fost plantate prin PNRR. Nu sunt planificate prin niciun program actual.
Mecanismul eșecului: de ce nu s-a plantat
Cauzele sunt documentate în rapoartele ministeriale și în contestațiile organizațiilor de mediu. Lipsa forței de muncă sezoniere calificate a blocat execuția pe teren. Deficitul de material săditor certificat – puieți forestieri – a limitat suprafețele plantabile în fiecare sezon. Problemele de documentație cadastrală au blocat zeci de proiecte în faza de avizare.
La acestea se adaugă un factor sistemic: termenele-limită pentru depunerea proiectelor au fost schimbate repetat, fără consultare publică. Modificarea din august 2025 – care a devans termenul cu cinci luni – a fost contestată ca ilegală, invocând încălcarea Legii 52/2003 privind transparența decizională, care impune publicarea anunțului cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de adoptarea deciziei.
Fostul ministru al Mediului, Mircea Fechet, a precizat public că la preluarea mandatului găsise aproape 100 de hectare plantate prin PNRR. La finalul mandatului, lăsase 27.000 de hectare validate de Garda Forestieră Națională ca eligibile, cu 14.700 de hectare contractate. Succesoarea sa, Diana Buzoianu, a redus ținta și a închis sesiunea de aplicare.
Penalitățile și banii redirecționați
Componenta C2 din PNRR — Păduri și biodiversitate — a avut un buget total de 1,173 miliarde de euro. Din aceasta, 460 de milioane de euro erau alocați împăduririi propriu-zise. Peste 300 de milioane de euro nu au putut fi absorbiți în termen.
Penalitatea maximă pentru neatingerea țintei de împădurire a fost estimată la 176 de milioane de euro. Suma face parte dintr-un cumul mai larg: România riscă penalități totale de aproximativ 568 de milioane de euro numai pe proiectele de mediu din PNRR, potrivit datelor publicate de Arena Construct în iulie 2025. La nivel general, analiștii economici estimau în primăvara lui 2026 că penalitățile totale din PNRR ar putea ajunge la 7,3 miliarde de euro.
Banii nerambursați din împăduriri au fost parțial redirecționați spre programele Rabla și Fotovoltaice — instrumente care nu compensează, funcțional, absența pădurilor dintr-o zonă inundabilă.
Ce înseamnă 9.000 de hectare în loc de 56.000
România are 6,6 milioane de hectare de pădure, acoperind 29% din suprafața țării. Media europeană este de 43%. Diferența de 14 puncte procentuale nu e un indicator abstract. Se traduce în inundații mai severe, eroziune accelerată, temperaturi mai ridicate în zone urbane, pierderi agricole din cauza vântului și secetei.
Strategia UE pentru Biodiversitate 2030 cere statelor membre să contribuie la plantarea a trei miliarde de arbori la nivel european. România și-a asumat o cotă prin PNRR. Livrarea reală — 9.000 de hectare din 56.000 promise inițial — reprezintă sub 16% din angajamentul original.
Mecanismul este același în toate statele din Europa Centrală și de Est care au ratat ținte similare: promisiunile de împădurire sunt mari la momentul negocierii fondurilor, mici la momentul livrării. Diferența o plătesc contribuabilii — prin penalități — și comunitățile din zonele inundabile — prin pierderi care nu apar în nicio statistică.
