Urechea ta nu doar aude. Ea produce sunete. Sunete reale, măsurabile cu un microfon, generate de celulele din urechea internă fără niciun stimul exterior. Fenomenul se numește otoemisie acustică spontană și a fost descoperit în 1978 de fizicianul britanic David Kemp.
Mecanismul pornește din cohlee — structura spiralată din urechea internă care transformă vibrațiile în semnale electrice. Cohleea conține celule ciliate externe care nu doar recepționează sunetele, ci se și contractă activ, amplificând vibrațiile pentru a crește sensibilitatea auditivă. Acest proces generează, ca efect secundar, unde sonore care se propagă înapoi prin urechea medie și ies prin canalul auditiv. Sunt atât de slabe încât nu le auzi. Dar un microfon sensibil plasat la intrarea urechii le detectează fără probleme.
Cel puțin o otoemisie spontană este prezentă la 35–50% din populația cu auz normal, potrivit datelor din literatura de specialitate. Frecvențele se situează între 500 și 4.500 Hz. Majoritatea oamenilor nu știu că le produc. Între 1 și 9% dintre cei cu otoemisii le percep ca un zgomot persistent — tinitus.
Există o ipoteză, documentată în literatura știintifică, că fenomenul misterios cunoscut drept „The Hum” — un sunet de joasă frecvență auzit de unii oameni în zone liniștite, imposibil de localizat — ar putea fi, în parte, cauzat de otoemisii spontane.
Testarea otoemisiilor este folosită azi ca screening standard pentru auzul nou-născuților. Un bebeluș care produce otoemisii evocate are cohleea intactă. Testul durează câteva secunde și nu necesită niciun răspuns din partea copilului.
