Trei sferturi din români nu consumă nici măcar o porție de fructe sau legume pe zi. OMS recomandă minimum 400 de grame — cinci porții zilnic. Doar 2,4% din români ating această țintă. E cel mai mic procent din Uniunea Europeană.
Paradoxul e complet. România are 8,1% din terenul arabil al UE. Are 4,2% din populația blocului. Contribuie cu 1,9% la producția anuală de legume proaspete și cu 5,4% la producția de fructe. Are solul. Nu mănâncă ce produce. Și importă ce nu produce.
Un raport OECD publicat pe 15 aprilie 2026 a cuantificat consecința directă: aproximativ un sfert din decesele anuale din România sunt asociate riscurilor alimentare. Dieta inadecvată este responsabilă de 25% din totalul deceselor din țară, conform datelor sintetizate în Profilul de Sănătate al României 2023, elaborat de Comisia Europeană și OECD.
România, locul 1 în Europa la mortalitatea cardiovasculară
Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de deces în România. Rata mortalității cardiovasculare este de 2,5 ori mai mare decât media UE. La 109 decese la 100.000 de locuitori față de media europeană de 44, România ocupă primul loc în Europa.
Legătura cu alimentația nu e speculativă. E documentată în literatura medicală. Consumul insuficient de fructe și legume crește riscul de hipertensiune, ateroscleroză și infarct. Consumul ridicat de sare, grăsimi saturate și alimente ultraprocesate amplifică acest risc. Toate aceste comportamente sunt prezente în tiparele alimentare românești.
Mortalitatea prin cancer e, de asemenea, mai mare decât media UE. Rata a crescut cu 7 puncte procentuale față de media europeană în deceniu 2009–2019, conform Profilului de Cancer al României 2025. La bărbații între 15 și 64 de ani, rata mortalității prin cancer e cu 64% mai mare față de media UE.
Ce mănâncă românii în realitate
Datele Eurostat prelucrate de Monitorul Social arată că România contribuie cu sub 2% la producția de legume proaspete a UE — deși deține 8% din terenul arabil. Subproducția generează presiune pe importuri. Importurile ridică prețurile. Prețurile reduc accesul pentru gospodăriile cu venituri mici.
Cercetările nutriționale plasează România în coada clasamentului european la consumul de vegetale, dar în fruntea lui la consumul de sare și carne procesată. Obiceiurile alimentare tradiționale — carne de porc, grăsimi animale, sare abundentă, puține legume crude — sunt profund înrădăcinate. Nu s-au schimbat semnificativ în ultimele trei decenii.
România nu raportează date privind risipa alimentară către Eurostat. Conform raportului OECD din 2026, este singurul stat membru care nu are obligația legală de a realiza evaluări de impact proprii la transpunerea directivelor europene. Absența datelor face imposibilă evaluarea exactă a amprentei nutriționale la nivel național.
Sistemul de sănătate: la capătul unui lanț rupt
România se situează în a doua jumătate a clasamentului european la speranța de viață. În 2024, speranța de viață era de 72,8 ani pentru bărbați și 80,4 ani pentru femei. Media UE e de 78 ani pentru bărbați și 84 ani pentru femei.
Diferența se explică parțial prin subfinanțarea sistemului de sănătate. Dar și prin abordarea preventivă. România cheltuiește mai mult pe tratamentul bolilor decât pe prevenirea lor. Programele de educație nutrițională lipsesc din curriculumul școlar obligatoriu. Campaniile de prevenție sunt sporadice și necoordonate.
Profilul de Sănătate al României 2025 — elaborat de Comisia Europeană împreună cu OECD — notează că mortalitatea evitabilă prin prevenție rămâne ridicată. Boala cardiacă ischemică și cancerul sunt principalele cauze ale mortalității evitabile. Adică decese care nu ar trebui să aibă loc, dacă factorii de risc ar fi gestionați corect.
Ce ar trebui să se schimbe și cine nu o face
OECD recomandă o strategie integrată de producție și consum, cu ținte anuale. O strategie care să reducă dependența de importuri, să stabilizeze prețurile la raft și să crească accesul pentru gospodăriile vulnerabile.
Nu există o astfel de strategie în România. Nu există un program național de educație nutrițională cu buget și indicatori de performanță. Nu există o politică de taxare sau subvenționare care să orienteze comportamentul alimentar.
Ministerul Sănătății gestionează boala. Nu gestionează alimentația. Ministerul Agriculturii gestionează producția. Nu gestionează consumul. Ministerul Educației nu a introdus educația nutrițională ca disciplină obligatorie. Nicio instituție nu are mandatul complet al problemei.
Între timp, 75% din populație nu mănâncă nici o porție de fructe sau legume pe zi. Și un sfert din decese sunt legate de ce mânâncă — sau de ce nu mănâncă — românii.
