În iunie 2025, București a trăit cele mai intense ploi din istoria sa înregistrată. În mai și iunie ale aceluiași an, inundațiile severe au devastat regiunile Centru, Sud-Muntenia și Nord-Est. La Slobozia Conachi în județul Galați, 800 de locuințe au fost inundate, 37 s-au dărâmat. Salina Praid a fost parțial distrusă de apele râului Corund.
România a cerut ajutor de urgență de la UE. A primit 14,3 milioane de euro din Fondul de Solidaritate European. Banii acoperă o fracțiune din pagube. Restul îl plătesc bugetul public și cetățenii înșiși.
Un raport publicat în martie 2026 de New Economics Foundation — NEF, think tank britanic independent — pune pentru prima dată această realitate în context fiscal. Concluzia e brutală: schimbările climatice sunt o bombă cu ceas fiscală. Sub politicile actuale, datoria publică a României ar fi cu 68 de puncte procentuale mai mare față de baseline în 2050 și cu 230 de puncte procentuale în 2070. Produsul intern brut al țării ar scădea cu 11% până în 2050 și cu 16% până în 2070.
Aceste cifre nu apar în niciun document bugetar românesc.
Datoria publică crește. Riscul climatic nu e calculat
România are deja una dintre cele mai mari probleme fiscale din UE. Deficitul bugetar a ajuns la 9,3% din PIB în 2024. Datoria publică a crescut de la 45% din PIB înainte de pandemie la 63% în 2026. Țara se află sub procedura de deficit excesiv din 2020. Comisia Europeană proiectează o creștere suplimentară a datoriei până la 63,3% din PIB în 2027.
Toate aceste calcule exclud impactul schimbărilor climatice.
NEF argumentează că tratatele fiscale europene tratează datoria pe termen scurt ca principala amenințare la stabilitate. Ignoră vulnerabilitățile climatice care vor genera datorie în deceniile viitoare. E o eroare de design care afectează direct capacitatea României de a investi în adaptare.
Ce s-a întâmplat deja: 6,2 miliarde de dolari în 50 de ani
Banca Mondială și Global Facility for Disaster Reduction and Recovery — GFDRR — au documentat că între 1970 și 2021, 90 de dezastre naturale în România au produs pagube de 6,2 miliarde de dolari și au afectat peste 2 milioane de oameni. Evenimentele predominante: inundații, cutremure, secete și alunecări de teren.
Proiecțiile Băncii Mondiale pentru România sunt alarmante. Frecvența evenimentelor extreme ar putea crește de șase ori până în 2080, față de nivelurile actuale. Pagubele agregate ar crește proporțional.
Între timp, Raportul Starea Climei din România 2024 documentează o creștere semnificativă a duratei și frecvenței valurilor de căldură. Până în 2040, aproximativ 50% din populația urbană va fi afectată de episoade severe de căldură.
Cine plătește acum: statul, nu asigurătorii
Mecanismul actual de acoperire a pagubelor climatice din România are o structură simplă: cei mai mulți oameni nu sunt asigurați, iar când dezastrul lovește, statul intervine.
Asigurarea obligatorie a locuințelor — polița PAD — este prevăzută prin Legea 260/2008. Costul: 130 de lei pe an pentru locuințe solide. Gradul de cuprindere în asigurare: 24% din locuințele din România, conform datelor PAID din martie 2025.
76% din locuințe sunt neasigurate obligatoriu, deși legea o cere din 2008. Amenda pentru neasigurare: între 100 și 500 de lei. Numărul de amenzi aplicate de la intrarea în vigoare a legii: zero. Primarii nu aplică amenzi pentru că au nevoie de voturi.
Consecința: după inundațiile din iulie 2025 care au lovit județele Suceava și Neamț, Guvernul a decis să acopere 50% din daunele gospodăriilor neasigurate. Adică bugetul public a plătit pentru locuințe care, legal, ar fi trebuit să fie asigurate privat.
La Slobozia Conachi, opt luni după inundațiile din septembrie 2024, numărul locuințelor asigurate a crescut de la 211 la 308. Din aproximativ 800 de case afectate. Oamenii nu își asigură casele nici după ce le-au văzut inundate.
Deficitul de asigurare: 76% din case, acoperite de nimeni
Industria de asigurări din România plătește despăgubiri tot mai mari. Companiile membre UNSAR au plătit în 2024 despăgubiri de 56 de milioane de lei pentru locuințe afectate de furtuni — o creștere de 120% față de 2023. Numărul dosarelor de daună a crescut cu 63%.
Acestea sunt daunele acoperite de polițele facultative. Reprezintă o fracțiune din totalul pagubelor. Pagubele neasigurate ajung la bugetul public prin fonduri de urgență, ajutoare guvernamentale și, în cel mai bun caz, prin Fondul de Solidaritate European — care e limitat și lent.
La nivel european, München Re estimează că în 2025 pagubele totale din dezastre naturale au depășit media istorică pe 30 de ani. Diferența dintre pagubele totale și cele asigurate — „protection gap” — rămâne în jur de 60% la nivel global. În România, acest gap e structural mai mare.
Ce nu apare în niciun buget
Costul fiscal al schimbărilor climatice are mai multe componente. Unele sunt directe și vizibile: reconstrucția infrastructurii după inundații, compensațiile pentru gospodării, cheltuielile pentru apărare împotriva inundațiilor. Altele sunt indirecte și invizibile: scăderea productivității agricole din cauza secetei, creșterea costurilor cu răcirea în verile extreme, migrația internă din zonele afectate, reducerea veniturilor fiscale din regiunile devastate.
Niciuna din aceste componente nu apare sistematic în planificarea fiscală a României. Ministerul Finanțelor nu publică scenarii de datorie ajustate pentru riscul climatic. Ministerul Mediului nu produce estimări ale costului economic al dezastrelor anuale. Nu există un registru național al pagubelor climatice actualizat și public.
NEF argumentează că Romania are nevoie urgentă de un cadru fiscal care să integreze riscul climatic în proiecțiile de datorie și în deciziile de investiție publică. Investițiile timpurii în adaptare — diguri, sisteme de avertizare, eficiență energetică, reîmpădurire — au randamente economice mai mari decât costul dezastrelor neprevenite.
Calculul e simplu. România cheltuiește acum mai puțin decât ar trebui pe prevenție. Va cheltui mai mult decât poate pe reconstrucție.
