După ce etichetele aparent liniștitoare au arătat cât de mare poate fi distanța dintre mesajul de pe ambalaj și realitatea produsului, legislația românească pregătește un filtru nou pentru cuvinte precum „verde”, „ecologic” sau „sustenabil”.
De la 27 septembrie 2026 se aplică în România o parte importantă a OUG 18/2026, prin care statul a transpus Directiva europeană 2024/825 privind protecția consumatorilor în tranziția verde.
Ținta este greenwashing-ul: practica prin care un produs, un serviciu sau o companie primește o imagine ecologică mai bună decât poate fi demonstrată.
Un cuvânt verde nu mai este suficient
Problema declarațiilor de mediu generale este simplitatea lor. „Eco”, „prietenos cu mediul”, „verde”, „sustenabil” sau alte expresii similare pot crea impresia unei performanțe de mediu fără să spună concret ce a fost măsurat.
OUG 18/2026 transpune în legislația românească regulile europene privind protejarea consumatorilor împotriva practicilor comerciale neloiale legate de tranziția verde. Actul a fost publicat în Monitorul Oficial la 26 martie 2026, iar prevederile relevante se aplică din 27 septembrie.
Directiva europeană întărește lista practicilor interzise și condițiile în care pot fi făcute declarații de mediu.
Ideea centrală este verificabilitatea. Culoarea verde a ambalajului și o frunză desenată pe etichetă nu constituie probă.
Etichetele de sustenabilitate intră sub control
Una dintre problemele ultimului deceniu a fost multiplicarea logo-urilor aparent oficiale. Unele sunt bazate pe scheme serioase de certificare. Altele sunt create chiar de companii sau de organizații fără un sistem transparent de verificare.
Noua legislație europeană restrânge utilizarea etichetelor de sustenabilitate care nu se bazează pe scheme de certificare sau nu sunt stabilite de autorități publice.
Pentru consumator, schimbarea este importantă. Un simbol care arată oficial poate influența alegerea în câteva secunde, iar cumpărătorul rareori verifică cine se află în spatele lui.
Regula mută responsabilitatea spre comerciant: dacă folosește o afirmație ecologică, trebuie să existe o bază reală pentru ea.
Neutralitatea climatică cumpărată din compensări intră sub presiune
O altă zonă sensibilă este publicitatea climatică. Unele produse au fost promovate drept „climate neutral”, „carbon neutral” sau cu formulări similare pe baza achiziției de credite de carbon.
Noua directivă interzice afirmațiile care susțin că un produs are impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră atunci când această afirmație se bazează pe compensarea emisiilor în afara lanțului valoric al produsului.
Diferența este fundamentală. Reducerea emisiilor proprii nu este același lucru cu finanțarea unei reduceri estimate în altă parte.
Compensările pot avea rol în politici climatice, dar nu trebuie transformate într-o scurtătură de marketing care face un produs să pară lipsit de impact.
Regulile ating și durabilitatea produselor
Pachetul european nu se limitează la afirmații ecologice. Consumatorul trebuie protejat și de practici care ascund durata reală de viață, reparabilitatea sau actualizările unui produs.
Aici legislația se întâlnește cu dreptul la reparare. Europa încearcă să lege marketingul de comportamentul real al produsului: cât rezistă, dacă poate fi reparat și dacă actualizările îi afectează funcționarea.
Pentru companii, septembrie nu ar trebui tratat drept simplă schimbare de vocabular. Înlocuirea cuvântului „verde” cu „responsabil” fără dovezi nu rezolvă problema.
ANPC primește o problemă dificilă: diferența dintre reclamă și probă
Aplicarea va fi partea grea. Afirmațiile ecologice sunt adesea construite suficient de vag încât să transmită o impresie fără o promisiune tehnică precisă.
Un detergent poate avea ambalaj reciclat, dar formulă cu alt impact. Un tricou poate folosi o proporție de material reciclat, în timp ce restul lanțului rămâne intensiv în resurse. Un hotel poate cere turistului să refolosească prosopul, dar să ignore consumul energetic al clădirii.
În fiecare caz, întrebarea este aceeași: ce anume este ecologic și unde este dovada?
Din 27 septembrie, această întrebare nu mai aparține numai jurnaliștilor, ONG-urilor sau cumpărătorilor sceptici. Intră explicit în terenul protecției consumatorului.
Marketingul verde nu dispare. Ar trebui însă să devină mai scump pentru cei care îl folosesc fără acoperire. O frunză desenată pe ambalaj va rămâne ieftină. Dovada din spatele ei devine partea importantă.
