O primărie cumpără autobuze, un spital comandă echipamente, o școală contractează mâncare, iar o instituție publică repară o clădire. Până acum, prețul putea domina aproape complet alegerea. În Franța, de la 21 august 2026, achizițiile publice verzi intră într-o etapă diferită: criteriul de mediu devine obligatoriu în evaluarea ofertelor.
Schimbarea nu înseamnă că administrația trebuie să cumpere automat oferta cu cea mai mică amprentă ecologică. Înseamnă că impactul asupra mediului nu mai poate fi ignorat și că simplul „cel mai ieftin câștigă” dispare ca regulă suficientă pentru noile proceduri vizate.
Achizițiile publice verzi intră direct în grila de punctaj
Noile proceduri lansate după intrarea în vigoare a regulilor trebuie să includă cel puțin un criteriu de atribuire legat de caracteristicile de mediu ale ofertei.
Criteriul trebuie să aibă legătură cu obiectul contractului. Un cumpărător public nu poate introduce o formulare decorativă despre „respectarea mediului” și apoi să o ignore. Performanța ecologică trebuie să poată influența efectiv punctajul final.
În funcție de contract, evaluarea poate privi consumul de energie, materialele, emisiile, ambalajele, reparabilitatea, durata de utilizare sau alte elemente relevante.
Schimbarea vine din articolul 35 al Legii franceze Climat și Reziliență din 2021 și din modificările ulterioare ale Codului achizițiilor publice.
Un euro economisit la cumpărare poate costa mai mult dacă produsul consumă energie, generează deșeuri și trebuie înlocuit repede. Noua regulă obligă administrația să vadă și această parte a facturii.
Contractul trebuie să conțină și o obligație de mediu
A doua schimbare merge dincolo de momentul alegerii câștigătorului. Contractul trebuie să conțină cel puțin o condiție de executare de natură ecologică.
Aceasta trebuie să fie concretă, aplicabilă și verificabilă pe durata contractului. Autoritățile franceze dau exemple simple: interzicerea ambalajelor de unică folosință pe un șantier sau utilizarea anumitor materiale cu performanțe de mediu mai bune.
Diferența este importantă. O companie nu mai poate câștiga puncte doar declarând că are o politică verde. Angajamentele asumate în ofertă devin obligații contractuale.
Dacă firma nu le respectă, consecințele pot ajunge la penalități și, în anumite situații, la rezilierea contractului.
Companiile care participă la licitații trebuie astfel să poată furniza dovezi obiective privind performanțele pe care le invocă. Marketingul verde intră într-un spațiu în care afirmațiile pot avea efect financiar și juridic.
Contractele vechi nu sunt rescrise
Regula nu operează retroactiv. Procedurile deja publicate înainte de 21 august rămân sub regimul anterior, iar contractele aflate deja în executare continuă cu clauzele cu care au fost semnate.
Aceeași regulă se aplică reconducerilor contractelor existente.
Pragul temporal contează pentru companii deoarece două licitații aproape identice pot funcționa după reguli diferite dacă una a fost lansată înaintea datei de aplicare și cealaltă după.
Pentru autorități apare o provocare diferită: trebuie să formuleze criterii suficient de precise încât participanții să știe ce se măsoară și cum primesc punctele. Un criteriu vag poate produce contestații și litigii.
Achiziția verde devine astfel mai mult decât o intenție politică. Intră în caietul de sarcini, în grila de evaluare, în contract și în controlul executării.
De ce ar trebui să intereseze România
Legea franceză nu se aplică administrațiilor românești. Mecanismul este însă relevant deoarece arată cât de puternic poate deveni statul atunci când folosește banii publici pentru a modifica piața.
Școli, spitale, ministere, primării și companii publice cumpără anual volume uriașe de produse și servicii. Atunci când performanța ecologică intră obligatoriu în licitații, furnizorii primesc un motiv economic să reducă ambalajele, consumul energetic sau emisiile.
În zona alimentară, achizițiile publice sustenabile pot modifica cererea la scară mare, de la cantine școlare până la spitale. Același mecanism funcționează în construcții, transport și echipamente.
Miza pentru România nu este copierea mecanică a unei legi franceze. Este întrebarea dacă instituțiile publice cumpără ceea ce pare mai ieftin astăzi sau ceea ce produce costul total mai mic pe durata utilizării.
Franța tocmai a scos mediul din subsolul caietului de sarcini. De acum, poate influența cine câștigă contractul.
