Una dintre cele mai lungi migrații cunoscute în regnul animal — peste 19.000 de kilometri dus-întors, din Arctica până în lagunele din Baja California, Mexic — se destramă în fața schimbărilor climatice. Balena cenușie (Eschrichtius robustus) migrează de milioane de ani pe același traseu. Schimbările din ultimii ani arată că ruta nu mai duce unde trebuia.
Un studiu publicat în aprilie 2026 în Frontiers in Marine Science de cercetători de la The Marine Mammal Center și California Academy of Sciences a documentat pentru prima dată, sistematic, ce se întâmplă cu balenele cenușii care intră în Golful San Francisco — o apă agitată, cu trafic naval intens, complet diferită de habitatele lor naturale.
Între 2018 și 2025, cercetătorii au identificat prin fotografii 114 balene individuale care au intrat în golf. Din acestea, 70 de cadavre de balene cenușii au fost găsite în zonă în aceeași perioadă. Cercetătorii au reușit să coreleze 21 dintre cadavre cu exemplare anterior identificate. Rata de mortalitate confirmată: cel puțin 18%. Una din cinci balene care intră în Golful San Francisco nu mai iese vie.
Cauzele morții: coliziuni cu nave și malnutriție
Autopsiile au arătat că cele mai multe decese au fost cauzate de coliziuni cu nave cargo sau feribote. Alte balene au murit de malnutriție — ceea ce explică și de ce au ajuns acolo. Golful San Francisco nu e un loc unde balenele cenușii ar veni în condiții normale. E, cel mai probabil, o oprire de urgență pentru animale deja slăbite, care nu și-au putut face rezervele de grăsime necesare.
Legătura cu schimbările climatice e directă. Balena cenușie e un hrănitor bentic — filtrează invertebrate mici de pe fundul mării: amfipode, creveți fantomă, viermi. Aceste organisme depind de fitoplancton care se scufundă pe fundul marin. Dar în Arctica, topirea gheții se produce mai devreme decât oricând. Fitoplanctonul înflorește și e consumat înainte să poată cădea pe fund, lipsind stratul bentic de hrană. Când balenele cenușii ajung la hrănitoarele lor arctice de vară, găsesc fundul mării aproape gol.
Rezultatul: balene slăbite, cu rezerve de grăsime insuficiente, care deviau de la traseul clasic în căutare de hrană. San Francisco Bay devine o capcană pentru ele.
Populația: minus 50% din 2016
Datele NOAA arată că populația de balene cenușii din Pacificul de Est a scăzut cu peste 50% din 2016 până în prezent. Numărul de pui observați e redus. Moartea repetată a exemplarelor care încearcă să se adapteze la noile condiții alimentare accelerează declinul.
Cercetătoarea Josephine Slaathaug, autoarea principală a studiului, a formulat explicit tensiunea din centrul problemei: „Balenele cenușii intră în golf, probabil presate de schimbările climatice și de declinul prăzii lor din Arctică. Iar când ajung here, se confruntă cu o mortalitate ridicată cauzată de om, fără nicio măsură de protecție.”
Singurele exemplare care par să fi supraviețuit intrării în golf și să fi revenit sunt patru balene, văzute în mai mult de un an de studiu. Restul — 110 din 114 identificate — nu au mai fost văzute. Nici vii, nici moarte în mod confirmat.
Lecțiile din alte porturi
În Boston Harbor și în unele zone din Canada și New York, zonele de viteză redusă impuse navelor au dus la reducerea semnificativă a coliziunilor cu cetaceele. Cercetătorii sugerează că măsuri similare ar putea fi testate în Golful San Francisco, dar implementarea necesită negocieri complexe cu operatorii navali.
Studiul funcționează ca un semnal de alarmă mai larg: nu doar pentru balena cenușie, ci pentru orice specie a cărei supraviețuire depinde de sincronizarea precisă cu ciclurile sezoniere ale unui ecosistem care se schimbă mai repede decât evoluția poate răspunde.
